Volumul Tehnicizarea inumana a vietii propune repere care evidentiaza si analizeaza modul in care sistemul tehnologic actual organizeaza riguros si totalitar duhul lumii, tintuindu-ne intr-o alipire de cele lumesti, intr-o dispersie spre cele exterioare, favorizand absolutizarea celor insignifiante si trecatoare. Coplesit de fluxuri informationale, bransat in fata ecranului, instrumentalizand diferite aplicatii si tehnici numerice, omul traieste o existenta ecranata, mediata, artificiala. Integrat in angrenajul tehnologic, omul isi diminueaza semnificativ capacitatea de trezvie, asezarea sa launtrica intr-o stare de veghe care sa ii permita unificarea puterilor sufletesti. Treptat, duhul sistemului tehnologie invadeaza sufletul omului, logica de tip tehnic este interiorizata, generand o anumita stare de spirit, materializata prin tipare de gandire si comportamentale. Pe masura ce societatea va deveni tot mai tehnicizata, omul, pentru a supravietui, va trebui sa se asemene tot mai mult cu masina. Atunci cand omul va trai mai mult in mediul artificial al tehnicii decat in realitatea data de Dumnezeu (semenul, structurat dupa chipul dumnezeiesc si mediul natural) el se va asemana mediului tehnologic care-i configureaza existenta. Dezumanizarea se intensifica pe masura ce omul este apreciat si evaluat prin criterii tehnice. Viata, gandirea, actiunea omului, evaluate dupa criterii tehnice presupun incurajarea omului de a gandi, de a munci, de a trai precum o masina. Astfel, gandirea vie, empatia, dragostea, tot ceea ce da specificitate existentei omului concret se supune unui profund proces de alienare. In societatea tehnicizata, nevoile profunde ale omului, ceea ce vizeaza sufletul sau, viata sa intrapersonala si interpersonala sunt considerate irelevante.

Adrian Lemeni