Atat ca stiinta discursiva, cat si ca experienta religioasa, teologia ia mai multe forme de manifestare in existenta individuala: dogmatic, practic, ritualic, mitologic, etc. Daca la inceput crestinismul a cunoscut un singur mod de a face teologie, astazi diferitele curente de sorginte protestanta au lansat noi concepte, cunoscute ca "teologii ale genitivului": teologia crucii (Martin Luther), a societatii, a lumii, a cuvantului, a muncii, a istoriei, a crucii, a revelatiei, a intrebarii, a sperantei, a pacii etc. Ele sunt, de fapt, aspecte disparate ale aceleiasi realitati, respectiv relatia lui Dumnezeu cu lumea.

TEOLOGIA IN AFARA REVELATIEI

Din punct de vedere fenomenologic si sociologic teologie poate fi numita orice reprezentare sau practica grosiera, referitoare la relatia creaturii cu Dumnezeu, sau ideea de Dumnezeu: rituri, mituri, incantatii. Acestea sunt forme denaturate de teologie. Ele au un caracter esoteric, initiatic adresanduse unui cerc inchis de persoane, in care omul este simplul instrument al unor traditii de sorginte umana. Asa au fost categorisite drept "teologice" unele comentarii practice cum ar fi Cartea egipteana a mortilor, Talmaciri destre Oracolul de la Delphi, Teogoniile lui Homer si Hesiod, operele filosofice ale lui Platon, Pitagora, Pluto, filosofii stoici sau poezia persana si egipteana, scrierile vedice, brahmanice, buddhiste si alte forme de exprimare a trairilor religioase.

Nr. de pagini : 330
Anul aparitiei : 2010