Aceasta carte este un studiu concis care isi propune sa evidentieze deosebirile esentiale dintre teologia ortodoxa romana de dinainte de 1989 si cea ulterioara. Ideea principala a cartii este ca teologia ante-decembrista era inferioara ca informatie si scolarizare dar superioara ca directie, limpezime si fidelitate fata de origine si Biserica, pe cand teologia post-decembrista, desi superioara ca informatie se arata inferioara prin neclaritate, lipsa de directie ferma si mai ales de fidelitate.

Comparatia intre exponentul reprezentativ al teologiei antedecembriste, par. Dumitru Staniloae, si cel mai apreciat teolog post-decembrist constituie o proba zdrobitoare pentru concluzia amintita. Oricat de socanta si incredibila, noua ni se pare insa explicabila, prin faptul ca teologia antedecembrista – oricat de deficitara ca informatie si cuprindere – avea o viziune limpede si o directie ferma, pe cand cea post-decembrista, oricat de informata, se arata mult mai dezorientata, lipsita de o viziune clara, de fidelitate deplina si de directie precisa. Concluzia: decat sa zbori cu un „Mercedes” fermecator si ametitor dar cu directia spre prapastie, mai bine mergi cu o „Dacia” simpla, incet dar sigur, spre o destinatie cunoscuta si asigurata. Dupa cum se poate vedea dintru inceput, lucrarea de fata nu este un studiu amanuntit sau cuprinzator, ci numai o evaluare sintetica sau, cum spuneau cei vechi, „o repede ochire” asupra teologiei ortodoxe romanesti a ultimelor patru decenii. Dar ea se justifica, pentru ca infatisarea, chiar si numai succinta, a panoramei teologice de dupa 1990 este necesara nu numai pentru o mai buna informare si apreciere ci si pentru constientizarea noilor responsabilitati care se impun Bisericii si teologiei in lumea care se schimba cu o rapiditate inimaginabila.