Din Sinaxar (carte despre vietile sfintilor) aflam ca Sf. Procopie a trait pe vremea imparatului Diocletian. Tatal lui era crestin, mama, pagana. Ea l-a dus sa fie soldat al imparatului Diocletian. Pentru inteligenta, invatatura si destoinicia lui, a fost facut dregator la Alexandria si trimis acolo cu porunca de a-i chinui pe crestini. Dar pe cale i s-a intamplat o minune. A vazut fulgere, a auzit tunete si un glas din cer l-a strigat pe numele sau, care atunci era Neania. Sfantul s-a rugat sa-L vada mai bine pe cel care il chema si a vazut o cruce de cristal, iar vocea i-a spus: „Eu sunt Iisus cel rastignit, Fiul lui Dumnezeu”. A devenit crestin si a pus sa i se faca o cruce de aur si de argint, dupa modelul crucii care i se aratase. Dar pe cruce s-au aratat trei icoane, una pe care era scris „Emanuel”, alta – „Mihail” si pe a treia – „Gavriil”. 

Acesta a tainuit o perioada noua sa credinta, timp in care a facut multe fapte vitejesti. Dar cand mama sa l-a pus sa aduca jertfe idolilor, a refuzat si si-a aratat iubirea pentru Iisus Hristos. Atunci, mama lui l-a parat imparatului Diocletian, care a trimis porunca sa fie cercetat. A fost supus la chinuri, dar Domnul i s-a aratat in inchisoare, l-a intarit si l-a numit Procopie in loc de Neania. A fost dus la templul pagan, dar, prin puterea rugaciunii, a surpat idolii. Vazand aceasta minune, si mama sa, si alte douasprezece femei, si ostasii care erau de fata au crezut in Hristos. Toti au primit moarte de mucenici.