Secolul XX a fost un secol al ateismului, al ratacirilor, dar si al sfinteniei. S - a implinit atunci cuvantul ca unde s - a inmultit pacatul, a prisosit harul (Rom. 5,20).
Una dintre cele mai mari sfinte care au trait in Rusia in aceea vreme este Pelaghia din Zaharovo, din regiunea Riazan. Iata o marturie despre sfintenia ei: „Odata, Poliuska, i - a spus mamei mele, care se afla in vizita la ea: <>. <>, s - a gandit mama mea, dar, cand a venit acasa, a vazut un tablou ingrozitor. Tatal meu rupea foi din Evanghelia pe care mama o adusese de la Biserica si le ardea in soba. Mai tarziu tatal meu a murit si Poliuska ne - a spus ca este in mainile <> tartor si trebuie sa dam pomelnice pentru odihna sufletului sau in trei biserici deodata. In acest fel, stareta ne - a intarit nadejdea ca putem sa ne rugam la Dumnezeu pentru mantuirea lui.”
Sfantul Paisie Aghioritul spunea ca „trebuie sa crezi in Dumnezeu cu marime de suflet, nu sa vrei minune ca sa crezi.” Nu, nu trebuie sa cautam cu orice pret minuni... Dar totusi trebuie sa avem puterea de a ne intari in credinta vazand lucrarile lui Dumnezeu si ale sfintilor Sai.