Viata si Acatistul Sfantului Cuvios Mucenic Gherasim de la TismanaSfantul Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana a fost arestat din porunca stapanirii ateiste, pe cand era el in varsta de 35 de ani. A fost chinuit cumplit, rabdand foamea, frigul, ocarile si bataile. Slujitorul lui Hristos se bucura, insa, ca s-a invrednicit a suferi o farama din Patimirile lui Hristos, socotind ca nu este jertfa, nici cinste mai mare decat a muri pentru El. Apoi, fiind condamnat la 10 ani de temnita grea, i-au luat si haina calugareasca si l-au trimis prima data la Aiud, unde imbarbata pe toti cei inchisi, care erau mult chinuiti cu foamea, incat mureau cate cinci sau sase in fiecare zi.Apoi a fost trimis impreuna cu altii la Canalul Dunare-Marea Neagra, unde erau iarasi batjocoriti, batuti si siliti la munca peste puteri, lipsiti de hrana si de apa. Sfantul nu si-a uitat chemarea sa preoteasca, ci a continuat sa spovedeasca si sa impartaseasca in ascuns pe cei credinciosi, ajutandu-i la munca si intarindu-i prin cuvinte de mangaiere. Pentru aceasta, atat gardienii, cat si unii dintre cei intemnitati il asupreau peste masura. Intre ei era si un tanar necredincios.In scurta vreme, s-au imbolnavit de tuberculoza, atat Cuviosul, cat si tanarul acela si, fiind pe moarte, au fost dusi amandoi la inchisoarea de la Targu Ocna, unde era un spital pentru cei ce patimeau de aceasta boala. Acolo fiind, fericitul n-a cautat la slabiciunea trupului sau, ci le era tuturor parinte duhovnicesc, sfatuind, spovedind si impartasind, inca si despre linistire si Rugaciunea lui Iisus invatand pe cei ce-l intrebau, caci era lucrator sporit al acesteia.Cand i s-a apropiat sfarsitul, tanarul acela a inceput a se cai si a marturisi pe Dumnezeu, iar Sfantul, vazand pocainta lui, a mers la patul lui, sprijinit de doi detinuti, caci singur nu se mai putea ridica. L-a mangaiat cu blandete, incredintandu-I de dragostea si iertarea sa, a tuturor crestinilor si, mai ales, de iubirea lui Hristos. Primindu-i spovedania si impartasindu-l cu Sfintele Taine, i-a adeverit ca se va gasi si pentru el un loc in cer.Mai inainte de mutarea sa din trup, Sfantul auzit cantari ingeresti si fost rapit la lacasurile ceresti, despre care a marturisit celor de aproape: „Eram departe, in locuri de verdeata, de cantec si mireasma, faurite din lumini. Acolo e minunat. E pace. De fapt, nu se poate exprima ce e acolo. E atata fericire, incat chiar bucuria de a le vedea e suferinta prin contrastul dintre cele doua lumi.” Iar pe cei ce impreuna patimeau cu el i-a mangaiat prin cuvinte prorocesti: „Aici va fi intr-o zi pelerinaj… Azi suntem putini, dar inca mai exista credinta in lume, incat lumea va fi izbavita. Acum pare cu neputinta, dar, dincolo de mijloacele omenesti, exista o iconomie divina si ea va renaste omenirea.”Apoi, binecuvantand pe toti, s-a despartit de dansii in ziua de 26 decembrie, la pomenirea Sfantului Nicodim de la Tismana. Trupul sau a fost aruncat in gropile de langa inchisoare, iar duhul sau se veseleste in lacasurile ceresti, alaturi de cuviosi si de mucenici, si se arata grabnic ajutator tuturor celor ce-l cheama cu credinta.