Scriitor exponential al optzecismului basarabean, Nicolae Popa este pe cat de bun in poezie, pe atat de memorabil in roman si proza scurta. Este unul dintre prozatorii de referinta ai literaturii romane contemporane din arealul basarabean al literelor romanesti. Nu este, precum s-ar astepta altii, un poet in proza, ci un aspru, necrutator si captivant narator al unor istorii care te tin cu sufletul la gura. E nuvelist cu acte si instrumentar in regula, cu darul povestitului si cu uimitoarea capacitate de a crea anturaje si personaje memorabile. Criticul Eugen Lungu, care semneaza postfata cartii, pune primele nuvele ale lui Popa sub semnul padurii (autorul e nascut intr-un sat din Codrii basarabeni), iar ultimele, sub semnul apei: „Daca primele carti ale lui Nicolae Popa rimau cu fosnetul verde razbatand dinspreun areal preponderent silvestru, atunci volumele de proza par zamislite sub imperiul acvaticului.” Si o precizare, necesara in context narativ: „Apele din proza scurta a lui N. Popa (dar si din romane!) sunt mai mult decat un anturaj ambiant sau un simplu fundal pe care se proiecteaza traiectul existential al personajelor. Mediul lichid (rauri, lacuri, balti, canale etc.) este de regula un taram cvasifantastic consubstantial trairilor umane. Dilemele personajelor,percepute de acestea uneori doar la nivel instinctual, afla o neasteptata constientizaredoar prin ciudate reflectari in oglinda apelor”.
Cartea include nuvelele de referinta ale autorului si este adresata in primul rand gurmanzilor literari, celor care stiu sa aprecieze scriitura rafinata si densa, dar si tuturor iubitorilor de proza narativa de proportii mici.