Descriere - Vremea lucrarii. Chipul launtric al Traditiei ortodoxe: teologie si viata

„Cand omul ajunge la vederea-lui-Dumnezeu, atunci devine teolog adevarat, viu, teologia sa este plina de viata. In Ortodoxie dobandim adevarata cunoastere a lui Dumnezeu. Potrivit Sfintilor Parinti, aceasta cunoastere nu inseamna o simpla observare sau intelegere rationala, nici «colectarea» unor informatii despre Dumnezeu, ci insasi comuniunea in iubire dintre cel ce iubeste si cel ce este iubit. Cunoasterea lui Dumnezeu, ca impartasire si viata, este urmare a curatirii, potrivit cu lucrarea pocaintei. 

Moartea si intunecarea noastra se rasfrang asupra intregii zidiri, aduc o rascolire a tuturor. Pacatosul este un razvratit, un anarhist, un dictator cumplit, care desfiinteaza libertatea semenilor sai. Urator al celor dumnezeiesti fiind, ajunge inevitabil sa urasca si omul. Insa, asa cum pacatul, savarsit in adancul sufletului, trece dincolo de fagasul vietii personale a omului si se rasfrange si asupra celor din jur, avand, prin urmare, consecinte la nivel cosmic, la fel se intampla si cu Harul lui Dumnezeu. 

Sfantul Isaac spune: «Calea lui Dumnezeu este crucea de fiecare zi, caci nimeni nu s-a suit la cer prin inlesniri.» Cruce este si iubirea pe care trebuie sa le-o aratam celorlalti. Iubirea este prin firea ei o depasire a sinelui, kenoza, cruce. Hristos S-a rastignit si Si-a aratat dragostea Sa fata de noi. Si noi ne rastignim in fiecare zi pentru a arata dragostea noastra pentru ceilalti. Crestinul ortodox «lupta» cu arma iubirii. Este lipsit de arme si totusi intrarmat. In esenta, Biserica nu are si nici nu poate avea vrajmasi, de vreme ce ea insasi este plinatate desavarsita si viata; are insa bolnavi, carora incearca sa le vina in ajutor pentru a-i tamadui. Iar un bolnav nu va putea fi niciodata un vrajmas. Este un bolnav care sufera de miopie duhovniceasca... 

Desigur, ar putea spune cineva ca toate acestea: «Sa induram, sa iubim, sa nu ne opunem!» sunt nebunie. Raspundem ca intreaga viata crestina este o curata nebunie. Este o nebunie plina de sens ce tamaduieste dezechilibrul din noi si nebunia lipsei de sens din lume”. 

† Ierótheos, Mitropolitul Nafpaktosului