Aducerile mele aminte pleaca totdeauna din Frunzei 25 si din Bariera Vergului. Strada nu are mai nimic deosebit si nici mahalaua Delea Veche, din care face parte. Este o strada nu prea lunga, pavata cu pietre de rau, cu trotuare asfaltate tarziu, la cativa ani dupa ultimul Mare Razboi; porneste din ?epes Voda si se ispraveste, dupa circa o suta de case si curti insirate cuminti pe o parte si alta, in Strada Orzarilor, care te scoate in Bariera Vergului, la largime. Chiar pe la jumatatea ei, Frunzei este taiata de Agricultori, strada mai mare si mai fatoasa, aster­nuta cu piatra cubica, numai buna pentru meciurile de fotbal ale copilariei; dar pentru cate alte jocuri nu erau potrivite stra­zile acestea: sotronul, statuile, cal de print si de imparat, arsi­cele, poarca, lapte?gros, leapsa, de?a v?ati ascunselea, hotii si vardistii, cinci pietre, turcaletul si zmeul, turca la bar si la „pan­sat”, si cate alte nastrusnicii pot sa dea prin mintea unor copii: fiecare varsta isi avea jocurile ei, si fiecare joc, bucuriile si invatamintele lui.