Un volum inedit de scrisori de dragoste si de revolta, care ne invita in intimitatea unuia dintre cei mai controversati reprezentanti ai avangardei:

ANTONIN ARTAUD

In Scrisori catre Génica Athanasiou, fiecare epistola contine o variatiune pe tema iubirii pe care Antonin Artaud i-a purtat-o celei care i-a fost muza si partenera. Cu un profil ce se contureaza in absenta, aceste scrisori ne-o dezvaluie pe actrita Génica Athanasiou, pe numele adevarat Eugenia Tanase, careia Artaud ii incredinteaza propria viata interioara, cu tumultul si derapajele sale – reteaua absconsa a mintii sau sentimentul separarii sufletului de corp –, dar si imagini exterioare, care ii amintesc de frumusetea ei olimpiana  – o luna crescuta deasupra apelor, ca o floare imensa de lumina bolnava, o mica plaja racoroasa din Cavalaire-sur-Mer, caramelele de la Lutetia, marea, cu imensitatea ei maladiva.

Insa nevoia de a fi inteles, iritarea de a nu fi inteles, reprosurile, exigentele formulate uneori cu blandete, alteori cu violenta ne vorbesc mai ales despre chinul unui om inchis in propriul absolut, preocupat constant de o comunicare pe care nu o poate infaptui asa cum ar vrea.

Dedicata oamenilor mileniului al treilea, captivi in epoca tehnologiei, aceasta corespondenta reprezinta nu doar expresia unei pasiuni explozive, care imprumuta, in decursul a doua decenii, mai multe masti – obsesie, recunostinta, manie, renuntare –, ci si un document psihologic, clinic, am putea spune, caci Artaud descrie cu o luciditate socanta suferintele nesfarsite ale trupului si spiritului sau.

Génica Athanasiou, pe numele adevarat Eugenia Tanase, s-a nascut in Bucuresti, in anul 1897. In 1919, a plecat la Paris ca sa studieze actoria, iar din 1920 a devenit membra a trupei Atelier, infiintata de Charles Dullin. Dintre cele mai importante aparitii amintim rolul din spectacolul Antigona, dupa un scenariu de Jean Cocteau, si pe cel din La Coquille et le Clergyman, considerat primul film suprarealist din istoria cinematografica, dupa un scenariu de Antonin Artaud. A avut o cariera prolifica atat in teatru, cat si in film, iar figura ei ne este cunoscuta astazi prin portretele realizate de Man Ray, prin scrisorile pe care Antonin Artaud i le-a adresat sau prin filmele in care Jean Grémillon a distribuit-o in rol principal: Maldonne si Gardiens de phare. S-a stins din viata in anul 1966, la Lagny-Sur-Marne.

„Nu poti sa te indoiesti de faptul ca imi pasa de tine, ca toata viata mea se agata de rasuflarea ta si ca exista in fiinta mea dreptul de a alege, dreptul organic de a te alege. Si pentru tine sunt, fara indoiala, ceea ce nu o sa mai pot fi vreodata pentru altcineva, si nu fiindca obisnuinta ma impinge inspre tine, ci fiindca m-ai dezgolit o data pentru totdeauna si m-ai facut sa vin spre tine cu stramosii mei, la fel cum tu insati ai venit spre mine cu toata viata ta. Nu e vorba numai de incredere, ci si de identitate, de respiratia comuna a sufletului si a mintii. Vezi si simti toate astea, totusi ma constrangi.“