„Atentie, nelegiuitii pe doua roti nu mai sunt la portile orasului! Sunt chiar printre noi!“ Asa ar fi sunat titlul vreunui ziar local din America anilor 1960 dupa ce Hell’s Angels ar fi dat navala in oras, doar ca sa se distreze in stilul lor caracteristic: motoare, raiduri, femei, droguri si bere.

Mituri, exagerari sau adevaruri ingrozitoare? Prejudecati sau fapte dovedite? Ziaristii ii adorau pentru ca le ofereau subiecte de scandal, iar publicul era fascinat de aerul lor amenintator si, intr-un fel, misterios de razvratiti si antieroi neintelesi. Nu e de mirare ca mass-media a ajuns sa nascoceasca povesti despre ei: pentru ca cititorii si-o doreau si pentru ca teroarea vinde.

Hell’s Angels este si o carte despre Hunter S. Thompson, scriitorul care a stat peste un an in mijlocul Ingerilor, impreuna cu care a calatorit, a participat la raiduri, a baut tone de bere si s-a drogat. Cu unii s-a imprietenit, altii l-au privit mereu cu neincredere. Cu toate ca nu s-a integrat niciodata complet in grupul lor, Thompson a ajuns sa ii inteleaga mai bine decat oricine pe acesti nonconformisti.