„J.D. Salinger a scris Noua povestiri; cele unsprezece ale lui Razvan Petrescu il plaseaza in proximitatea, nu numerica, a marelui american. Caleidoscopic, personajele, exilatii de pe acelasi palier, traducatorii, detaliile, calaii, punctele de perspectiva trec din poveste in poveste si inapoi. Ironia dusa in sarcasm, semafoarele alb-negru-albastru, depresivii si violentii promit un viitor pe masura. Razvan Petrescu (le style meme) incinta fara sa descinte, facind din verb sonate exasperant de fine (vienezii, chiar si beti turta, sint la curent cu ultimele noutati muzicale).” (Calin-Andrei Mihailescu)
„In povestirile lui Razvan Petrescu, accidentele marunte (erori de traducere, anxietati cotidiene, praful de pe biblioteca) sint descrise hiperbolic, iar situatiile dramatice (epuizarea creativitatii artistice, pierderea memoriei, presentimentul mortii) sint convertite de ironie. Fraze melodice urmeaza liniile unui portativ de emotii variate, unde umorul negru se preschimba in hohot cathartic, iar partea intunecata a realitatii devine luminoasa. Daca ar trebui sa aleg un singur volum de toamna, ar fi Andantino.” (Alexandru Budac)
„In ansamblu, volumul Andantino se constituie ca un laborator narativ in care interactiunea dintre personaje, spatiu, timp si referinte culturale creeaza o experienta complexa, densa si semnificativa. Textul imbina realismul social, metafictiunea, absurdul si realismul magic, oferind cititorului atit o experienta estetica intensa, cit si un teren de reflectie critica si morala. Este o carte-eveniment in literatura romana contemporana, propunind un model de fictiune care combina experimentul literar, intertextualitatea erudita si angajamentul etic. Razvan Petrescu ramine, categoric, cel mai bun autor de proza scurta de la noi.” (Florina Pirjol)