„Heidegger a eliberat textul original aristotelic de straturile traditiei scolastice,

astfel incat acesta a inceput sa vorbeasca intr-un mod cu totul neasteptat.“ -

Hans-Georg Gadamer

In cursul de vara sustinut la Freiburg in 1931, Heidegger expliciteaza orizontul

prealabil in care se situeaza Aristotel, dar si gandirea grecilor antici. Pretextul

este cartea a IX-a a Metafizicii, care trateaza despre natura puterii si actului –

dynamis si energeia.

Dincolo de a vedea in dynamis o simpla potentialitate care se opune realitatii

concrete, Heidegger releva sensul de „forta“ si de dispozitie esentiala care

initiaza orice miscare sau schimbare. Analiza fenomenului puterii este una dintre

caile prin care Heidegger urmareste felul in care „faptul de a fi“ (Sein) ajunge sa

fie gandit ca prezenta – mai intai la greci, iar apoi in intreaga istorie a metafizicii

occidentale.

MARTIN HEIDEGGER (1889–1976) a fost unul dintre cei mai importanti filosofi

ai secolului XX. A predat filosofia la universitatile din Freiburg si Marburg. Dintre

lucrarile traduse in limba romana, amintim: Fiinta si timp, Originea operei de arta,

Introducere in metafizica, Parmenide si Problemele fundamentale ale fenomenologiei.

Heidegger a reflectat adesea in marginea gandirii lui Aristotel, celebre fiind

Interpretarile fenomenologice la Aristotel, un raport din 1922 care schiteaza analitica

existentiala din Fiinta si timp.