Sylvestru Syropoulos (1400-1453) este mare ecleziarh al Bisericii din Constantinopol si martor ocular al lucrarilor conciliului desfasurat in Italia, semnatar al decretului de unire, odata intors in Orient nu-si mai asuma semnatura pusa pe acel decret. La insistentele catorva prieteni care nu au facut deplasarea la conciliu, nefiind invitati nici de imparatul Ioan al VIII-lea Paleologul (1392-1448), marele sustinator bizantin al cauzei unirii Bisericilor, nici de Patriarhul Iosif al II-lea al Constantinopolului (1350-1439), dand dovada de o atitudine pro-unionista pe tot parcursul demersului conciliar, insa care a murit cu aproape o luna inaintea semnarii decretului de unire, publica Memoriile conciliului, un document de prima mana pentru a intelege dezbaterile si intrigile interne intre teologii orientali si occidentali cei mai insemnati ai vremii. Lucrarea de fata este o cercetare de mai multi ani, iar intentia publicarii ei in limba romana nu are alt scop decat acela de a intelege mai bine ca Biserica nu poate fi decat: Una-Sfanta-Catholica-Apostolica, dupa cum sustine primul conciliu ecumenic de la Niceea (325), dand sens astfel cuvintelor Mantuitorului dinaintea patimirii, mortii si invierii lui: Ca toti sa fie una, dupa cum tu, Tata, esti in mine si eu in tine, ca si ei sa fie una pentru ca lumea sa creada (In 17,21).
–Lucian Dinca
"Personal, nu consider acest sfant conciliu ecumenic cu nimic
inferior celorlalte care l-au precedat. Chiar daca cele din trecut l-au depasit
pe acesta in numar de Parinti participanti, sau chiar l-au depasit cu mult in
calitate, unele imbogatindu-se cu un Chiril sau un Grigore Teologul, altele cu
doctori, totusi cred ca acest conciliu nu este nici mai putin sfant, nici mai
putin onorabil si ii port o veneratie cu nimic inferioara ce o port fata de
celelalte."
– Ioan al VIII-lea