Traducere din limba maghiara de Ildiko Gabos-Foarta

Personajele din proza scurta a lui Dragoman (paznic, vizitator, detinut, prizonier, urmarit sau urmaritor) sunt in general oameni, vii sau morti, neajutorati si abuzivi, iar in unele cazuri chiar si ingeri, la fel de mizerabili si decazuti ca oamenii carora li se arata, si pe care nu neaparat dupa aripi ii recunosti, ci dupa picioarele cu degete deformate si bataturi, fiindca „ar fi prea simplu daca ar zbura, pentru ca atunci ar putea sa?si bage nasul si in treburi in care n?ar avea voie s?o faca, si astfel totul ar fi prea frumos”. Gasim sisteme, dictaturi, oranduiri posibile, probabile sau aparent reale, deschise si inchise, politice, tehnico-stiintifice sau naturale, antrenate intr-un insolit joc de-a „trecutul-prezentul-viitorul”. Iar punctele lor slabe devin oportunitati de scapare, de eliberare. In spatiul textelor organizate in jurul unei lumi dictatoriale sau carcerale, adesea doar moartea poate aduce eliberarea. Oranduirile apar si dispar, se construiesc si se (auto)distrug, dar intrebarea principala, chinuitoare si omniprezenta ramane: ce poate sa faca omul in ele sau in afara lor?

„In unele povestiri din noua carte a lui Gyorgy Dragoman, puterea cibernetica reduce personajele umane la recuzita unei lumi extraterestre, iar lectura biotehnologica si biopolitica naste intrebarea inevitabila: oare suntem pregatiti sa experimentam relatia noastra cu realitatea printr-o perceptie artificializata?” (ART 7)

„Povestirile din acest volum sunt stranii si, pe alocuri, absurde, de-a dreptul suprarealiste. Pe langa evocarea trecutului de basm, ni se dezvaluie si oroarea unui viitor distopic, supertehnologizat si supercontrolat. Lumea textelor lui Dragoman este una dictatoriala si/sau carcerala, eliberarea fiind posibila, de obicei, numai prin moarte. Dar miza este mereu libertatea.” (Ildiko Gabos-Foarta)

„Povesti despre eliberare. Dar cine se elibereaza? De unde? Cum? Si care este pretul? In majoritatea cazurilor, viata. A personajelor sau a celorlalti. Insa nu se stie.” (revizoronline.com)