Schite si tablouri cu prunci, scolari si adolescenti
de Adrian Majuru

Cum îşi creşteau românii copiii altădată ? Aşteptau oare de la şcoală să le dea un viitor ? Cît de uşor îi venea comunităţii să-i accepte ca membri ?

Cercetînd un secol de Românie modernă (1850-1950), fără a lăsa însă deoparte informaţii mai vechi sau mai noi care ieşeau în afara lui, autorul a reunit aspectele esenţiale ale formării « oamenilor mici » în familie, în şcoală şi în societate : « Mi s-a părut util - mai întîi pentru mine, dar apoi şi pentru cititorii cărţii de faţă - să abordez, şi deci să şi expun extremele documentare : la un capăt, date statistice, care vorbesc o limbă destul de obiectivă, iar la celălalt capăt, cel foarte subiectiv, mărturii obţinute în cursul unor convorbiri cu oameni care au avut generozitatea să-şi povestească anii tineri şi cărora le mai mulţumesc o dată aici. Titlurile capitolelor indică ordinea etapelor de lucru în „şantier“ : de la venirea pe lume a unei noi fiinţe la finele şcolarizării sale, de la intimitatea familiei la viaţa în instituţiile de învăţămînt, de la crearea microcosmosului şcolii la funcţionarea marilor mecanisme ale societăţii care angrenează un copil de la naştere la majorat. »

13,5 x 20 cm
392 pagini şi
48 pagini foto