„Aceste semne s-au scris pentru ca voi sa credeti” (Ioan 20,31). Apelul catre cititor nu este aici altceva decat o chemare la credinta. Oricat de explicit ar fi, un asemenea pact de comunicare nu este reductionist; el presupune o infinitate de posibilitati; el este, in acest sens, perfect compatibil cu regulile elementare ale exegezei patristice. Se potriveste si cu cercetarile unei exegeze biblice moderne, care nu refuza calificarea hermeneutica si care se recunoaste a fi marturisitoare, fara a se pretinde totusi univoca si fara a le interzice altora accesul la carte si la capacitatea de a produce alte lecturi. In acest sens, nu avem nicio indoiala: niciodata nu ne-am aflat atat de aproape de Parinti.

− Yves-Marie Blanchard

Plurala in unitatea sa, Biblia este cu atat mai deschisa pluralitatii de lecturi: oricare ar fi de acum grilele de lectura si oricare ar fi diversitatea intereselor, marturisite sau nu, ale cititorilor sai, Biblia va avea totul de castigat daca forma sa canonica va fi luata in considerare, prin intermediul unui demers care sa privilegieze sincronia si care sa ii recunoasca cititorului rolul care ii revine in implinirea sensului.