Pollio e o publicatie mai putin obisnuita, situata intre cartea de artist, autoportretul artistului la senectute si romanul unei calatorii initiatice (Bildungsroman). Cititorul e calauzit printr-un labirint textual (un eseu istoric, scurte texte analitice, o conversatie despre viata si arta) semnat parte de catre artistul insusi, parte de catre cativa curatori, labirint ce alterneaza cu imagini ce documenteaza trei expozitii de autor, realizate cu precizie cronometrica intre 2015 si 2019. La o privire retrospectiva, Cronica unei nopti anuntate (2015), Autopsia lui G. A. Pollio (2017) si Alzheimer (2019) apar ca elementele unei constructii artistice planificata cu grija si executata cu minutie de Calin Dan. Doar ca nimeni nu poate prezice cu acuratete disparitia unei rude apropiate, colapsul democratiei sau instalarea bolii.

Calin Dan a dezvoltat in ultimul deceniu un discurs sofisticat, ce integreaza pasiunea sa pentru istoria artelor, abilitatea sa de a construi discursuri curatoriale si maniera dezinhibata de a lucra cu complicata sa biografie. Rezultatele sunt diverse si multi-stratificate, iar Pollio se limiteaza la reconstituirea a doar trei instalatii imersive, in care artistul lucreaza cu memoria tatalui, cu figura paterna a generalului si istoricului latin Gaius Asinius Pollio, respectiv cu doua personaje-model, mereu supuse unei priviri scrutatoare, dar pline de ironica afectiune - Constantin Brancusi si Marcel Duchamp. In centrul labirintului se afla personajul Calin Dan, tehnician al miracolelor vizuale, poet al memoriei, avid si candid cititor al istoriei.