Pentru intelegerea lumii si a vietii, omul si-a creat concepte generale in care sa poata sintetiza realitati complete ale Cosmosului; asa sunt: pentru dimensional - spatiul, pentru vital - timpul, pentru vibratil - ritmul. Pozitia unui obiect in lume nu se poate intelege fara Spatiu, desfasurarea unei deveniri, de la neexistenta inapoi la neexistenta, nu se poate intelege fara Timp, iar miscarea universala nu se poate intelege fara Ritm. Ca atare si ritmul e un aspect antropomorf, iar nu o entitate cosmica. El e o forma rational-simplificata, senzoriu-armonizata, logic-sistematizata a Miscarii, intrucat aceasta e accesibila simturilor noastre, e trupul palpabil al unei energii, altfel inaperceptibile si incalculabile. Ca in aspectul spatial ori temporal al Universului, unde ne e inaccesibil tot ce e infinit, in mare ori in mic, asa si in ritm (unde, pentru noi, tot ce e vibratie prea larg sau prea fin ondulata, nu exista) noi nu apercepem ritmic decat aceea ce e valorabil prin propriul nostru ritm uman. Restul e aritmie sau, am putea zice, uman, inertie. Iar ritmul care da, la apercepere, cea mai placuta senzatie vibratila fiintei noastre, e caracterizat drept euritmie.

Nenumarate aspecte si legi ale devenirilor omenesti ne sunt azi ascunse. Caci chiar revelate de ar fi, tot neinteligibile ne-ar ramane, cu mintea inca primitiva ce avem acum, incapabila de a suporta vibratii prea puternice ori prea fine. Dar faptele cele mari, sensul lor capital, devenirile si ritmul vietii omenesti luptatoare si creatoare, ne sunt inca de acum intelese: realitatea lor o traim: prin fiecare ceas al vietii noastre singuratice, de cautatori ai bucuriei, luminii, fericirii, prin fiecare secol de suferinta comuna, in valtoarea cosmica de atractie si respingere, de iubire si ura.