Descriere - Viata, Acatistul si Paraclisul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi
Sfanta Cuvioasa Parascheva s-a nascut in satul Epivata din Tracia, nu departe de Constantinopol, si a trait in prima jumatate a veacului al XI-lea. Parintii ei erau oameni evlaviosi si instariti, care, in afara de Sfanta Parascheva, au mai avut un fiu, Eftimie, care avea sa fie mai tarziu episcop al Maditului si Sfant Ierarh izvorator de mir (pomenit la 5 mai). Tatal lor, pe nume Nichita, a murit pe cand copiii aveau doar cativa ani, iar mama lor, al carei nume nu s-a pastrat, s-a ingrijit sa le dea o buna crestere, in frica de Dumnezeu si in deprinderea faptelor bune crestinesti, dar mai ales in deprinderea rugaciunii, a postului si a milosteniei.
Odata, pe cand avea 10 ani, a auzit cuvintele Domnului spuse tanarului bogat: „Mergi, vinde averile tale, apoi vino de urmeaza Mie” (cf. Matei 19, 21). Fericita a ascultat aceste cuvinte ca pe o chemare a lui Dumnezeu, sporindu-si ravna pentru rugaciune, privegheri, milostenie si nevointa. Nu o data Sfanta a dat saracilor hainele sale cele bune, imbracand hainele ponosite ale acelora, iar odata a dat ca milostenie chiar cruciulita de aur pe care o purta la piept, inlocuind-o cu una de lemn. Certata de mama sa, fericita a raspuns ca sfanta cruce este semnul dragostei lui Hristos pentru oameni si a socotit ca o poate da milostenie din dragoste fata de semeni, dupa porunca lui Hristos. La varsta de 15 ani, dupa trecerea la Domnul a evlavioasei sale mame, ca una ce avea dorinta de a se retrage din lume si de a trai in singuratate, aproape de Domnul, Sfanta a inteles ca, pentru ea, a venit vremea sa lase toate si sa urmeze Mantuitorului. Mostenind o mare avere de la parinti, impreuna cu fratele ei, tanara Parascheva si-a daruit saracilor partea ei de mostenire si a mers la Constantinopol, sa se inchine moastelor Sfintilor si sa caute povatuire duhovniceasca. De acolo a mers la o manastire inchinata Nascatoarei de Dumnezeu, in Heracleea Pontului, unde a ramas vreme de cinci ani, ducand o viata aspra, la anii tineretii ei, dupa randuiala monahiilor, apoi a plecat la Ierusalim, ca sa se inchine Sfintelor Locuri. Deci, vazand, cu mare multumire sufleteasca, acele Sfinte Locuri binecuvantate de pasii Mantuitorului, a mers cu bucurie in pustia Iordanului si, afland o manastire de fecioare, a intrat acolo si canta necontenit laude lui Dumnezeu, varsand rauri de lacrimi, ca o stapanea o nesfarsita dragoste de Mirele Hristos si i se daruise culmea virtutilor pustnicesti, smerita cugetare. Deci, dupa o vreme, a venit ingerul Domnului si i-a zis: „Sa lasi pustiul si sa te intorci in patria ta, ca acolo ti se cuvine sa-ti dai trupul pamantului”. Si, intelegand Cuvioasa ca porunca este de la Dumnezeu si ca viata ei este scurta, a lasat fara voie pustiul si, venind in imparateasca cetate, Constantinopolul, a ¡j intrat in biserica cea preafrumoasa a Sfintei Sofii, apoi in biserica Vlaherne a Nascatoarei de Dumnezeu si a dat lauda lui Dumnezeu, ca i-a ajutat sa-I slujeasca Lui cu dreapta credinta. Cuvioasa Parascheva, care avea pe atunci doar 25 de ani, s-a intors in patria sa, asezandu-se, ca o straina, langa biserica Sfintilor Apostoli din satul Calicratia, sat vecin cu Epivata natala. Si, vietuind acolo inca doi ani, rugandu-se pentru sine si pentru toata lumea, si-a dat obstescul sfarsit in mainile prea-iubitului ei Mire, Hristos Cel viu, iar trupul ei a fost ingropat langa biserica.
Si, trecand vreme de multi ani, un corabier a fost inmormantat langa sfantul ei trup, iar Cuvioasa s-a aratat in vedenie mai multor credinciosi, cerandu-le sa scoata din pamant sfintele ei moaste. Si, fiind scoase din mormant moastele cele intregi si bine mirositoare ale Sfintei, Dumnezeu le-a proslavit cu faceri de minuni. Ca bolnavii si indracitii dobandeau tamaduire, atingandu-se de sfintele ei moaste.
In anul 1235, moastele Sfintei au fost luate de imparatul Ioan Asan al II-lea, al romanilor si bulgarilor (1218-1241), si au fost asezate cu cinste la Tarnovo. Mai tarziu, in anul 1393, au fost stramutate la Belgrad, si, apoi, in 1521, au fost aduse la Constantinopol, la biserica Patriarhiei. Aceste moaste, mai pe urma, le-a adus Voievodul Vasile Lupu (1634-1653) din Constantinopol la Iasi, in Moldova, la minunata lui ctitorie, Manastirea Sfintilor Trei Ierarhi, in anul 1641. Sfintele moaste au fost daruite Moldovei de patriarhul Constantinopolului Partenie I (1639-1644), ca recunostinta pentru darnicia domnitorului Vasile Lupu, care platise toate datoriile Patriarhiei ecumenice. Astazi, moastele Sfintei Parascheva se afla in Catedrala mitropolitana din Iasi.
Intrucat Sfanta Cuvioasa Parascheva este grabnic-ajutatoare si mult-folositoare, credinciosii ortodocsi, mai ales romanii, bulgarii, sarbii si grecii, o cinstesc cu multa evlavie.
