Tare poznas mai e si timpul din aceste pagini! Alearga si se domoleste, se-ntoarce si se-ncovoaie... si-o clipa n-ar sta locului, doar-doar ne-om dumiri si noi unde-am picat in valmasagul lui. De bine ce pornim la drum, de-a dreapta lui Mihai Viteazul, in fruntea ostii romanesti, ne pomenim soldati romani pe langa Dunare, dand nas in nas cu cete de barbari. Ciudata treaba! Il consolam apoi pe Cocrisel, sarmanul, in temnita-i uitata si iar picam in vremuri mai indepartate, pe urmele zetarilor amorezati, caci una, doua se innoieste veacul fara noi. Cunoastem tinere incorsetate, pictori de seama, dar si arici de la inceputul lumii si bufnite din vremuri noi, ursi dansatori si insule imaginate in care pericolul ne paste mai mereu. Nu-i clipa de ragaz, caci multe aventuri se arata in vremurile astea instrainate. Dar sunt ele cu adevarat in trecut? Ori dincolo de timp? Prea greu de descalcit, asa ca va lasam pe voi! 

Au scris in acest volum:

Alex Moldovan, Ana Rotea, Doina Rusti, Mihók Tamás, Florin Bican, Ioana Bot, Raluca Poenaru, Florentin Sorescu, Laura Grünberg, Calin-Andrei Mihailescu, Veronica D. Niculescu, Simona Popescu, Mircea Pricajan, Lavinia Vasile.

Ilustratori: Oana Ispir, Dan Ungureanu 

Cateva citate din antologie:

„Mihai Viteazul, calare pe un armasar fioros, isi agita in zadar bine-cunoscuta secure cu doua taisuri care bagase spaima-n turcime cu o eficienta legendara. De data asta, n-avea pe cine pune pe fuga sau speria. In fata lui se intindea o campie pe care se vedeau urmele taberei care fusese ridicata cu putin timp in urma. Focurile inca fumegau si ici-colo pasteau agale cateva vaci care dadeau o nota pitoreasca locului.“  

Alex Moldovan – Batalia de la Calugareni

„— Ti-ai strans bagajul? l-a intrebat fiinta, ca si cum ar fi fost servitorul ei, hai, ca noi plecam inainte, cel mult intr-un ceas sa fii gata!

Cocrisel continua s-o priveasca fara sa-si dea seama ca uitase sa-nchida gura. Persoana ciudata avea o infatisare salbatica din cauza parului, partial impletit, printre suvite grele si rasucite, dar mai ales din cauza esarfei spumoase – infasurata pe frunte de cateva ori. Dupa voce, parea fata, dar dupa sabia de la brau puteai sa juri ca e ostas incercat. Doar ghetele, cu fete brodate, nu se potriveau cu aparenta ei baietoasa.“

Doina Rusti – Cocrisel

„Zgomotele de roti se apropiau de Vasai, care nu putea ghici daca birja o va coti catre el ori isi va continua traseul pe bulevard. Dar cand sa-si iteasca profilul de dupa ghereta, afla la glezne un catel zbarlit, gata-gata sa i se gudure de picioare. Vasai, care mirosea a imprimate si slanina, in prima faza incepu sa dea din ghioambe incercand sa-l alunge, dar noul sau prieten patruped se dovedi teribil de insistent.

— Opreste, birjar, se auzi o voce pitigaiata de femeie. L-am dibuit!“

Mihók Tamás – O mie noua sute

„La usa karmaciei e puhoi de salopete. Daca ar sti culorile, Slomonorax ar observa ca salopetele au culori diferite.

— Da’ ce s-o fi-ntamplat, dom’le, de ne trimite-napoi p’atatia? intreaba o salopeta de langa el.

Slomonorax stie ca-i o-ntrebare, dar nu intelege niciun cuvant din ea. Asa ca nu raspunde. Se grabesc sa raspunda alte salopete din jur, dar Slomonorax nu intelege nici cuvintele din raspunsurile lor. Aici nu e nevoie sa intelegi decat ce intelegi. Ce nu intelegi nu te atinge.“

Florin Bican – La karmacie

„E zi mare. Fetita i-a tot auzit pe oamenii mari vorbind ca azi nenea Fane o sa o picteze din nou. Iar asta inseamna ceva bun, o rasplata. Ceva foarte, foarte bun, cum n-ai parte in orice zi, oricat de cuminte ai fi. O acadea! Ba, cine stie, poate si-un fruct din cele mai deosebite, cum nu gasesti la piata sau, si daca ai gasi, n-ai avea destui gologani pentru el. Asa cum i-a daruit, nu demult, o portocala.“

Veronica D. Niculescu – O zi din viata unei fetite care va trai vesnic

„Odata a visat un peste fara solzi, dar cu pene albe, inota in sus si in jos, nu inainte, ca toti pestii.

Odata a visat un abur mare, o ceata. Si din ceata a aparut o pasare care a facut „CHIAU“. Pasarea era frumoasa si a lasat pe iarba un inelus din clei de copac, intarit. A doua zi fetita a gasit inelusul langa o tufa de soc.

Odata a visat o apa mare, mare, cu varteje.

Odata a visat ca tese covoras. Si in covoras se itea o naramza sau poate chiar Soarele Marele.“

Simona Popescu – Ferestruici, scanteiori, vise si fetita cu basmaluta rosie