S-au scris mii de pagini despre creaturile adancurilor marii si ale oceanelor, despre animalele din jungla ori despre vulcani, cutremure si tornade. Zeci de carti au fost dedicate si studiilor despre civilizatiile antice ori despre obiceiurile altor popoare ale lumii. Si totusi, printre preocuparile divergente ale oamenilor, pe unul dintre rafturile miilor de biblioteci, se iteste o carte cu totul deosebita– „Enciclopedia prietenilor mei imaginari”, scrisa si ilustrata de Bimba Landmann.

In cel de-al doilea volum al trilogiei create de scriitoarea de origine italiana, protagonistul cartii isi incepe calatoria intr-un loc numit „Viata”, iar lumea care i se infatiseaza dinaintea ochilor ii reveleaza felurite cladiri si spatii care-l ademenesc spre explorare: „Gradina fermecata”, „Fantana Gandurilor” ori „Regatul Creativitatii”. Insa cu adevarat demne de atentia cititorului sunt intalnirile cu personajele care vietuiesc aici. Pentru-nceput, peregrinarea ii aduce acestuia in intampinare familia de Legume: Mica Floare, Melcul de Aur sau Samanta din Inima; vizitarea cladirii „Muzeul Prietenilor Imaginari” ii mijloceste descoperirea Imaginarilor: Zburatorul Pufos, Dulcele Alb sau Afectuosul; iar toposul dedicat Dusmanilor Imaginari (falsii prieteni) il avertizeaza pe acesta sa-i evite pe Mancatorul de Dorinte, pe Monstrul Distrugator de Planuri, pe Insuportabilul ori pe Vanzatoruldeura.

Dar in spatele acestui ermetism voluntar, mesajul cartii„Enciclopedia prietenilor mei imaginari”, scrisa si ilustrata de Bimba Landmann, se coaguleaza ca o pledoarie alegorica, celebrand imaginatia si, in acelasi timp, prietenia. Sub auspiciul celor doua cencepte se succede o pleiada de prieteni imaginari care isi transgreseaza apartenenta singulara impusa de pronumele posesiv „mei”, dovedindu-si universalitatea si arogandu-si dreptul de a fi revendicati de fiecare cititor in parte.

Continuand lectura in cheie simbolica, observam si faptul ca itinerariul protagonistului reface drumul vietii. Obiectivele intalnite in cale se afla sub aceeasi inraurire a imaginatiei, primind denumiri abstracte,si ne sugereaza ideea potrivit careia, indiferent de contextul in care ne-am afla, prietenii imaginari ne pot fi prezenti in diverse forme si sub diverse chipuri. Iar panopticumul ilustrat este elocvent in sensul acesta.

In final, autoarea ne ofera un retetar pentru faurirea propriului prieten imaginar. Elementele necesare pentru a-l crea presupun sugestii de forme, de culori, de calitati sau de cuvinte-cheie care sa-l individualizeze. Dar sfaturile acesteia exemplifica si case de locuit impreuna sau modalitati de hranire a trupului si a sufletului. Imaginea complexa a prietenului imaginar este desavarsita de valorile pe care se fundamenteaza prietenia– joaca, zburatul cu imaginatia, imbratisarile sau cunoasterea sinelui prin intermediul aproapelui – si reitereaza faptul ca intalnirea cu acesta poate avea loc oriunde: in Parcul Prieteniei, pe Marea Dorintelor sau aproape de Muzeul Prietenilor Imaginari.

Receptata ca intreg, cartea „Enciclopedia prietenilor mei imaginari” este si un indemn pentru a spori negresit, indiferent de varsta, pe taramul imaginatiei. Prietenia, emotiile sau visele devin, din aceste punct de vedere, simple pretexte pentru a explora launtrul fiintei umane, trezind-o din amorteala mundanului. In fond, Bimba Landmann incearca, prin fiecare incursiune artistica, sa provoace artistul, creatorul si copilul din fiecare adult care a renuntat sa-si mai imagineze.