Cartea „Insula mea”, scrisa de Stéphanie Demasse-Pottier si ilustrata de Seng Soun Ratanavanh, este o punere in pagina a copilariei; o ilustrare a fatetelor care o insumeaza – inocenta, bunatatea, dragostea si comuniunea cu totul inconjurator.

Desi nu are nume, pe aceasta insula traiesc o fetita, mii de pasari, felurite animale, chiar si melci. Iar aici vremea este intotdeauna frumoasa. Pe aceasta insula fetita primeste in vizita si oaspeti alaturi de care mananca in vasele sale de plastic. Fetita are si o cabana plina cu flori, cu farfurii colorate si o colectie de nastrusnicii. In aceasta lume a fanteziei ea petrece multe ore gasind intotdeauna ceva interesant de facut. In aceasta casa si pe aceasta insula este intodeauna cald si bine… Aici nu sunt usi. Si tocmai pentru ca nu sunt usi oricine poate intra! Oricine este bine-venit atunci poate canta, darui si visa!

Ilustratiile care intregesc mesajul verbal zugravesc un univers in care natura si copilaria coexista armonic. Fiecare pagina propune cititorului jocuri de culoare si imaginatie: o data prin descoperirea detaliilor care alcatuiesc lumea vegetala si cea animala; iar apoi prin evidentierea unor elemente cu ajutorul liniei punctate de culoare rosie. Desi vii, culorile nu violenteaza privirea. Ele contureaza o copilarie vesela in tonuri echilibrate.

Cartea „Insula mea” reflecta imaginea unei copilarii minunate si indeamna la (re)trairea ei aici si acum. Singura conditie e sa vrei sa canti, sa vrei sa daruiesti si sa poti visa!

Stéphanie Demasse-Pottier este o scriitoare de nationalitate franceza si dintre operele sale mai amintim: „Dans ma maison”, „Le rêve de Gaëtan Talpa”, „Les sentiers perdus” sau „Tant pis pour la pluie!”.

Seng Soun Ratanavanh a mai ilustrat si „Attends Miyuki”, „Fleurs de princesses”, „Au lit Miyuki” sau „La Nuit parfois je rêve”.