Facand un exercitiu de imaginatie, poti intui ce au in comun un soricel, o vulpe, cativa papagali, un cameleon si… un porc? Ei bine, simpaticele necuvantatoare sunt ilustrate pe filele cuprinse intre copertele aceleiasi carti, devenind toate personaje ale povestii „La coada”, scrisa si ilustrata de Clarisse Lochmann.

Naratiunea il are ca protagonist pe soricel care, impreuna cu tatal-soarece, doreste sa viziteze Muzeul de Istorie Naturala. Insa, odata ajunsi in fata intrarii, acestia descopera o mare surpriza: o coada luuunga ii impiedica sa inainteze! Si, nerabdator, soricelul hotaraste sa se strecoare printre cei prezenti, pentru a vedea ce se intampla. Astfel, acesta se intalneste cu o vulpe, cu o girafa, cu o broasca, cu un fluture, cu o caracatita sau cu un porc, ajungand primul din rand. Cu toate acestea, desi este singurul care izbuteste sa intre in muzeu, soricelul nu se poate bucura prea mult de vizita si e nevoit sa se intoarca, pentru ca….

Lecturand cartea, nu descoperim numai o desfasurare antrenanta a firului epic, presarat cu interventiile amuzante ale personajelor intalnite, ci si un final jucaus si neasteptat. Dar, dincolo de acest nivel superficial de receptare, povestea ni se poate revela si in cheie simbolica. Astfel, fiecare element constitutiv al acestui univers imaginar translateaza o metafora existentiala.

In sensul acesta, muzeul devine un punct de reper aleatoriu, respectiv capatul oricarei experiente care trebuie traita. Iar personajele intalnite pe drum nu reprezinta decat catalizatorii care modeleaza si modifica perceperea, aproprierea si intelegerea acesteia. In fond, autoarea nici nu le mentioneaza vreo particularitate denominativa, ci insiruie numai trasaturi de caracter care pot fi traduse cu usurinta in tipologii umane: vicleana, romanticul, poetul, singuraticul, calatorul, gingasul sau inteleapta. Cu alte cuvinte, indiferent de itinerariul ales, ne intersectam si cunoastem oricand oameni feluriti, diferiti, cu firi si caracteristici unice, fiecare avand rolul sau in parcursul nostru.

Ideea importantei calatoriei este reiterata si de finalul naratiunii, care ni-l prezinta pe soricel facand cale-ntoarsa, pentru ca si-a lasat tatal in urma. In acest context, multumirea lui pentru ca a vazut „destule si e foarte bine asa” echivaleaza vizita propriu-zisa la muzeu. Reactia lui este atat de fireasca, intrucat a inteles ca tot ceea ce a intalnit pana atunci inseamna cunoastere si intelegere a lumii in care traieste. Insa, pe de alta parte, ne atrage atentia si asupra nerabdarii si a grabei, avand drept consecinta omiterea lucrurilor cu adevarat importante. Pana la urma, puterea de a te bucura pe de-a-ntregul de un lucru rezida si in a nu sari etapele, in a-ti astepta randul si in a-ti cunoaste locul.

Cartea „La coada”, scrisa si ilustrata de Clarisse Lochmann, angreneaza cititorul intr-o lume fictionala colorata si plina de viata care ne aminteste sa ne bucuram de fiecare pas al drumurilor pe care trebuie sa le parcurgem, avand rabdare si fiind atenti la ceea ce se intampla in jurul nostru. Orice calatorie este fundamentala si ziditoare, dar numai destinatia ne ofera deznodamantul de care avem nevoie pentru o intelegere completa si complexa a lucrurilor.