Descriere - Legende populare romanesti

?n folclorul rom?nesc, ca şi ?n acela al altor popoare europene, legenda desemnează un repertoriu de naraţiuni orale cu funcţie cognitivă. ?n esenţă, ea explică un fapt real sau considerat a fi real, printr-un simbol narativ care include, de regulă, motive fabuloase şi supranaturale. ?n acest sens s-a subliniat adeseori că, ?n contextul culturii orale, legendele alcătuiesc mai mult o ştiinţă dec?t o literatură, dar nu o ştiinţă bazată pe cunoaşterea reală şi raţionament, ci o pseudoştiinţă, fundamentată pe reprezentări imaginare...

Statutul estetic al legendei, ca specie folclorică, nu este mai puţin determinat dec?t al altor categorii de proză orală. Ea nu are structura monotopică şi gradul ?nalt de stereotipie ale basmului fantastic, dar este mai puternic formalizată faţă de basmul animalier sau snoavă, pentru că ?nsăşi funcţia ei, ?n contextul culturii populare, este mai unitar definită. Sensul cognitiv al legendelor trebuie căutat nu at?t ?n caracterul lor etologic, c?t ?n observarea realistă a obiectelor şi fenomenelor lumii ?nconjurătoare sau a comportamentului uman, ?n consemnarea unor aspecte specifice, cărora li se acordă o anumită semnificaţie... Etologiile sunt imaginar-fantastice, acestea fiind una din particularităţile definitorii ale genului. ?n sistemul tradiţional de g?ndire ele erau crezute, aveau, deci, pentru mentalitatea folcloristică, valoare de adevăr. Este exagerată ?nsă ipoteza că, odată această valoare pierdută, legenda ?ncetează să mai existe ca atare, ?n afara funcţiei de explicare, aceste etologii au avut şi funcţie de semnificare, ?nregistr?nd aprecieri sau atitudini ale sensibilităţii umane generate de fenomenele observate şi de aspectele lor ciudate.

DUMNEZEU NĂSCUT DINTR-UN V?RTEJ...
Dumnezeu s-a făcut din spuma mării. Drept ?n mijlocul mării s-a făcut un v?rtej de spumă şi din acela s-a făcut Dumnezeu şi ?ndată, chiar din aceeaşi spumă, şi-a sucit Dumnezeu o lum?nare, căci era ?ntuneric peste tot.

FLUTURELE Şl VIERMELE
Dintru-nt?i şi-nt?i, era numai apă şi ?ntuneric. Pe apă plutea o grămăjoară de spumă, iar ?n spuma ceea era un vierme şi un fluture. Fluturele a lepădat aripile şi s-a făcut om, Dumnezeu, aşa de frumos! Da din vierme s-a făcut altă dihanie, el, negru, cu coarne şi coadă: Necuratul. Dumnezeu l-a trimis pe Necuratul ?n mare, să ceară o palmă de păm?nt ?n numele său şi tocmai a treia oară i s-a dat, c?nd a cerut ?n numele lui Dumnezeu.

An de aparitie: 2002
Numar pagini: 376
ISBN: 973-8358-30-2