Padurea Vrajitoarei Mici este aproape de oras. Tati si fetita lui, Pisicone, se plimba zilnic in padure. Cat timp Tati citeste din carticica lui de oameni mari, fetita sta de vorba cu plantele si animalele.

Pisicone se prezinta drept o „fetita-licorna” cu o putere speciala: poate vorbi cu toti cei care traiesc in padure. De-a lungul mai multor zile de vara, Pisicone intalneste o serie de fiinte fantastice si vorbitoare: Ilecsii, Fratii Scorusi, Stejarul Mamica, Alunii Veseli sau Troscotii Japonezi. Fiecare are personalitatea sa distincta si griji legate de lume si de oameni. Vrajitoarea Mica, o prezenta misterioasa si nevazuta, pare sa vegheze intregul loc – o figura simbolica a naturii, temuta, dar respectata.

Drmurile zilnice in padure ale lui Pisicone se transforma intr-o aventura a cunoasterii si intelegerii. De ce oamenii taie copacii? Ce sunt banii? Ce e puterea? Prin observatiile si conversatiile cu arborii si plantele, fetita incepe sa puna cap la cap povestile emotionale, ecologice si istorice ale padurii. 

Aflata undeva intre basmele Fratilor Grimm si Dumbrava minunata, povestea din romanul Padurea Vrajitoarei Mici este inspirata din intamplari adevarate. Copiii sunt provocati sa mediteze asupra unor subiecte actuale, precum experienta de migrant (roman in alta tara) sau felul in care ingrijim natura. Experienta de arborist a autorului adauga un nou strat de interes povestii, invatandu-i pe copii informatii inedite despre arborii si plantele din padure.

Ilustratiile cartii sunt spectaculoase prin simplitatea cromatica (doar rosu si negru) si minutiozitatea desenului. Viziunea artistica a Ioanei Parvan a dat nastere unei lumi cu adevarat fermecate, asa cum o vede Pisicone, fetita din carte. Si asa cum o vad toti copiii aflati la primele intalniri cu lumea.