— Eu sunt cel mai destept! Astazi e ziua in care o sa ma ospatez. In meniu, bunica, iar coacaza mica la desert.

Ajuns in fata usii bunicii, lupul bate usor la usa. Cioc! Cioc! Niciun raspuns. Inauntru, doar o camasa de noapte intinsa pe pat. Lupul isi trage pe el camasa si, pentru ca e foaaaarte destept, iese afara sa-si stearga urmele, inainte de a o cauta si inghiti pe bunica. Dar o pala de vant tranteste usa, iar lupul ramane in padure asa cum este, imbracat in camasa de noapte si scufie. Degeaba incearca sa se ascunda dupa copaci. Toata lumea din padure crede ca e chiar bunica! Si, cu toata marea lui desteptaciune, nu mai poate convinge pe nimeni ca e lupul cel rau.

Eu sunt cel mai destept este o noua poveste amuzanta cu lupul cel fanfaron, dupa Eu sunt cel mai puternic si Eu sunt cel mai frumos. Ne reintalnim cu personajele clasice din povesti: Scufita Rosie, cei sapte pitici, cei trei purcelusi, dar si alte personaje-surpriza. Toti ii taie calea lupului si au un cuvant simpatic de spus.

Ce spune autorul despre carte

Eu sunt cel mai destept este o o noua Scufita rosie, dar fara sa fie o parodie. Ador aceasta poveste clasica, este de o bogatie infinita. Ideea cartii a plecat de la gravura lui Gustave Doré, in care ii vedem in acelasi pat pe lupul imbracat in camasa de noapte si pe Scufita Rosie. Este o imagine nelinistitoare, pe care toti o avem in minte. Dar in afara patului, felul in care e deghizat lupul nu ne poate face decat sa zambim.

Intalnirea cu cei sapte pitici, care au aparut si in celelalte doua carti din serie, este inevitabila. Imi place sa atrag atentia asupra acestor omuleti sarmani care muncesc din greu, pe salarii mizere. In sfarsit, isi permit si ei sa-si ia soarta in maini si sa faca o mica pauza pentru a se bucura de lumina unei zile insorite.