Tocmai ajunsesem la Cluj, ma plimbam pe Bulevardul Eroilor si ma gandeam sa intru un pic la librarie, la Book Corner, cand m-am simtit trasa de maneca, stiu, nu e o metoda prea eleganta de a opri pe cineva pe strada, totusi, m-am intors. Era Olguta, eroina din cartile lui Alex (Moldovan) cu care urma sa ma intalnesc in aceeasi dupa-amiaza la o bere. Am recunoscut-o imediat, de altfel Olguta e usor de recunoscut dupa ce citesti cartile, chiar daca ea ar vrea sa treaca uneori neobservata.

Mi-a spus direct, fara nicio introducere: „Sa stii ca mi-a placut!“ Ce ti-a placut? am intrebat eu mirata. „Cum ce? Revista Ordinul Povestitorilor. Ultimul numar a ajuns deja la mine. Desi unele dintre cazuri le-as fi rezolvat cu totul altfel!“ a mai adaugat ea nemultumita, insa Olguta pare mereu nemultumita de ceva. A tacut si mi-a zambit misterios. „Ai un pic de timp?“ m-a intrebat intr-un tarziu. Aveam, insa trebuia sa ma intalnesc cu Alex. „Lasa-l pe Alex, e ocupat acum! Trebuie sa scrie urmatoarea carte despre MINE!“ Tipic pentru Olguta. M-a luat de mana si m-a dus la o cafenea din apropiere unde se auzea o muzica de jazz in surdina. „Faci cinste, nu-i asa?“ a presupus ea corect, doar nu te intalnesti cu Olguta in fiecare zi, asa ca si-a comandat o sofisticata ciocolata calda cu menta, cea mai scumpa din meniu, din care a luat o gura cu un mic oftat de placere. „Asadar cazurile... din revista!“ si-a reluat ea ideea. „Unii dintre copii au fost ingeniosi si apreciez munca lor, insa pentru mine toate cazurile ar fi fost floare la ureche. Ce mare lucru sa descoperi un hot de prajituri? Sau sa afli cine a furat toata mancarea de la Mega Image? Apropo, ce-i aia Mega Image?! La Cluj, nu cred ca exista un astfel de magazin...“ Am trecut peste asta. „In plus, copiii au avut mari probleme cu animalele, foarte multe animale disparute! E ciudat. Pe Gusulita de la Sibiu l-am cunoscut si eu. Personal. Asa cum il cunosc si pe baiatul din Cluj care a gasit puiul de veverita... e vecinul meu! Insa cum sa dispara o broasca-testoasa care se deplaseaza cu un metru pe ora?! Mda, foarte ciudat!“ Tot nu intelegeam ce o nemultumea, de fapt, pe Olguta, iar ea o dadea inainte cu cazurile. „Ce copil iresponsabil, sa-si piarda fratiorul mai mic! Sau fata cu colierul... pai eu l-as fi gasit intr-o jumatate de ora!“ Olguta, care e problema ta? am intrerupt-o eu pentru ca vorbea foarte mult si incepuse sa ma oboseasca. A tacut ganditoare. „Nu, n-am nicio problema. De fapt, cred ca sunt un pic invidioasa... toti copiii care au scris in revista sunt foarte talentati. Cred ca ar fi bine sa ma apuc si eu de scris, ca daca ma bazez numai pe Alex nu ajung prea departe. Hm, ce parere ai?“ Dragi copii, Olguta va felicita si va transmite salutari.

Cu drag,

Adina