Publicata in 1880, cartea Johannei Spyri spune povestea unei fetite orfane in varsta de cinci ani, care ajunge sa fie crescuta de matusa ei, Dete.

Cand aceasta isi gaseste un loc de munca, este nevoita sa o lase pe Heidi in grija bunicului ei, care locuieste retras, intr-o cabana in Alpii Elvetieni, aproape de orasul Dorfli. Batranul este ostil la ideea de a avea grija de Heidi, dar cu timpul ajunge sa o indrageasca. Heidi duce o viata frumoasa in munti. Se imprieteneste cu Peter, pastorul de capre, dar si cu bunica oarba a acestuia. Insa, dupa trei ani de la venirea ei, pe cand avea opt ani, matusa Dete se intoarce si o ia pe Heidi din munti pentru a o angaja la familia Sesseman din Frankfurt, Germania. Despartirea este foarte dureroasa pentru Heidi si bunicul ei. La Frankfurt, Heidi ii tine companie Clarei, o fetita de 12 ani care nu poate merge. Atitudinea joviala a lui Heidi pare sa ii imbunatateasca starea de sanatate a Clarei. Insa, cu timpul, datorita atitudinii severe a guvernantei, a ingradirii pe care o simte si a dorului de bunic si de munti, Heidi se imbolnaveste. In cele din urma, medicul Clarei o ajuta pe Heidi sa se intoarca inapoi in munti, la bunicul ei. Revederea este plina de emotie si bucurie si Heidi isi revine. Dupa un timp, starea de sanatate a Clarei se inrautateste, iar medicul decide ca o vizita in munti ii va prinde bine. Si, intr-adevar, efectele se vad rapid. Insa prietenia dintre cele doua fete starneste gelozia lui Peter care impinge carutul Clarei intr-o prapastie. Neavand incotro, Clara este fortata sa-si foloseasca picioarele si reuseste sa se ridice si sa mearga, spre mare surprindere si bucurie a tatalui ei. Drept rasplata, familia Clarei se angajeaza ca pe viitor, oricand va fi nevoie, sa-i ofere tot sprijinul lui Heidi.

Johanna Syri a scris povestea lui Heidi in doar patru saptamani, romanul ajungand renumit pentru portretizarea vie a peisajului din Alpii Elvetieni.