Dreptul comercial, in reglementarea legiuitorului european, nu mai poate fi tratat ca o ramura de studiu independenta de dreptul national.-

Vocatia lui de a influenta in mod indirect (pe calea directivelor europene) sau in mod direct (pe calea regulamentelor europene) dreptul national
face ca studiul sau trezeasca in cititorul juridic sentimentul recunoasterii institutiilor juridice, printr-un fenomen de anamneza care deruteaza
in primul moment. Faptul ca se intâmpla acest lucru inseamna ca legislatia secundara europeana si-a atins deja tinta. Inseamna ca dreptul national
a intrat in matricea normativa europeana, a asimilat (chiar daca fortat pe alocuri) cantitatea obligatorie de material normativ prescrisa odata cu
demararea procesului de aderare la Uniunea Europeana.

Dreptul comercial european a debutat, din punct de vedere al dezvoltarii istorice, cu o faza de armonizare a solutiilor legislative nationale in
domeniul societatilor comerciale. Corpul directivelor de drept societar epuizeaza o prima faza de dezvoltare comerciala. Aceea a ajustarii creatiilor
nationale in scopul crearii unei echivalente la nivelul Uniunii. Faza urmatoare cuprinde creatiile europene originale. Dupa popularea mediului
comercial cu persoane de drept asemanatoare, legiuitorul european nu putea sa-si refuze exersarea propriilor inclinatii creatoare. A fost trasata
in acest mod societatea europeana (SE, consacrata cu denumirea latina Societas Europaea) si societatea cooperativa europeana (SCE), dar si forme
speciale de cooperare precum grupul european de interes economic (EEIG – GEIE in acronim românesc). Proiectul european mai cuprinde creatii cu
caracter social sau non-profit precum societatea mutuala europeana (ME) sau  asociatia europeana (EA).

Anul aparitiei: 2009
Nr pagini : 368