Dupa declansarea crizei financiare actuale, garantiile publice au devenit una din modalitatile cu impact semnificativ prin care statele au sprijinit accesul la finantare al persoanelor private, ajutandu-le astfel sa depaseasca momente dificile. Actuale, dar in acelasi timp foarte vechi, garantiile publice sunt un instrument juridic complex, in primul rand datorita faptului ca regimul lor juridic reprezinta o imbinare a normelor de drept privat cu cele de drept public.

Mecanisme private, garantiile sunt folositoare statului numai in masura in care conserva acest caracter, orice contaminare a lor cu privilegii suverane diminuandu-le valoarea si ducand la respingerea lor de catre mediul privat.

Reglementarile cuprinse in Noul Cod civil cu privire la garantiile personale trebuie sa fie in mod necesar corelate cu cele cuprinse in normele speciale privind datoria publica.

Studiul propus in aceasta lucrare parcurge elementele regimului juridic al garantiilor emise de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale, precum si al garantiilor emise in numele statului de persoane juridice de drept privat, in cadrul sistemelor de garantare.

Sunt analizate astfel nu numai garantiile exprese, ci si cele implicite, rezultate din preluarea unor riscuri ale partenerului privat in cadrul unor proiecte complexe de concesiune sau de parteneriat public-privat.

Lucrarea analizeaza acest regim juridic si din perspectiva limitarilor specifice determinate de aplicarea normelor europene privind ajutorul de stat, deficitul public si datoria publica.