Sintezele cursului de Istoria Dreptului Romanesc au fost elaborate pentru uzul studentilor Facultatii de Drept a Universitatii din Bucuresti, unde autorii au calitatea de cadre didactice.

Fara intentia de a limita materia studiata la elementele de baza, lucrarea a urmarit sa expuna particularitatile principalelor institutii juridice aplicate de-a lungul timpului in diferitele forme de organizare sociala si politico-administrativa.

Prin continutul sau, cursul ofera o perspectiva ampla asupra evolutiei dreptului pe teritoriul romanesc, incepand cu practicile triburilor trace din epoca prestatala, pana la actele adoptate in epoca moderna, cand au fost definitivate bazele actuale ale dreptului public si privat. Autorii propun o abordare metodica, in continuarea structurii materiei predate de-a lungul timpului de profesorii Emil Cernea, Emil Molcut, Dan Oancea si Aurel-Jean Andrei, punand accent pe importanta contextelor istorice si sociale care au determinat formarea institutiilor juridice romanesti.

Ar fi gresit sa privim aceasta disciplina ca pe o simpla incursiune in trecut, in conditiile in care, in realitate, ea constituie un instrument esential pentru intelegerea prezentului. Studiul istoriei fundamenteaza stiinta dreptului prin expunerea modalitatii in care normele juridice au raspuns nevoilor sociale din vremurile lor, atat la momentul aparitiei, cat si al adaptarii, respectiv disparitiei, conturand o radiografie reala a particularitatilor dreptului romanesc. 

Fiind o disciplina fundamentala, cursul Istoria dreptului romanesc nu poate lipsi din pregatirea unui jurist, intrucat ofera suportul teoretic si cultural necesar formarii unei gandiri juridice mature. Prin maniera de elaborare, lucrarea isi propune sa contribuie la formarea unei viziuni de ansamblu asupra evolutiei fenomenului juridic la romani, consolidand, astfel, identitatea studentului in domeniul Dreptului.