Lucrarea de fata supune analizei regimul fiscal al platilor de dobanzi efectuate intre persoane juridice in cadrul raporturilor transfrontaliere, care beneficiaza de doua reglementari supranationale.
In primul rand, in primele decenii ale secolului al XX-lea, statele au inceput sa constientizeze importanta investitiilor transfrontaliere, motiv pentru care au incercat sa faciliteze aceste schimburi prin intermediul incheierii de conventii bi/multilaterale de evitare a dublei impuneri. Acest proces a fost intensificat prin adoptarea primei Conventii Model OCDE in anul 1963. 
In al doilea rand, functionarea corespunzatoare a pietei interne, obiectivul principal al Uniunii Europene, a determinat instituirea unei reglementari unionale prin care sa se asigure parametrii necesari eliminarii obstacolelor fiscale din calea fluxurilor platilor de dobanzi.
Aceste doua sisteme supranationale reprezinta aspectele centrale ale lucrarii, la care se adauga, in plus, ca elemente utile demersului realizat, prezentarea generala a nivelului la care este posibila armonizarea impozitelor directe in cadrul Uniunii Europene, efectuarea unei analize succinte a normelor privind limitarea deductibilitatii cheltuielilor cu dobanda si a notiunii de „beneficiar efectiv”. 

Scop. Structura. Continut

• Scopul primului capitol s-a dorit a fi acela de a informa cititorul asupra nivelului de armonizare a impozitelor directe in cadrul UE, asupra dispozitiilor de drept ale Uniunii care stau la baza acestei armonizari, asupra motivelor pentru care o armonizare completa este foarte putin probabil a fi realizata, dar si asupra solutiilor la care se recurge in vederea eliminarii obstacolelor de natura fiscala din calea functionarii adecvate a pietei interne. Dintr-un capitol dedicat exclusiv izvoarelor de drept unional, pe parcursul elaborarii lucrarii, acesta s-a transformat intr-un capitol dedicat (si) studiului izvoarelor de drept fiscal international, analizate din perspectiva raporturilor lor cu dreptul Uniunii, avand in vedere ca eliminarea dublei impuneri reprezinta un obiectiv al Uniunii, determinat de scopul mai larg al functionarii pietei interne. 
• In cuprinsul celui de-al doilea capitol s-a incercat evidentierea problemelor care se ridica in privinta aplicarii si interpretarii dispozitiilor Directivei Dobanzi-Redevente (2003/49/CE). Analiza efectuata are la baza evolutia istorica a directivei, dar si propunerile de modificare adoptate de catre Comisia Europeana. 
• Al treilea capitol este dedicat analizei prevederilor art. 11 din Conventiile Model OCDE si ONU cu specificarea fidelitatii cu care Romania a respectat aceste conventii model in cuprinsul conventiilor de evitare a dublei impuneri pe care le-a incheiat cu alte state. Analiza prevederilor art. 11 este precedata de evolutia reglementarii tratamentului fiscal al dobanzilor din punct de vedere istoric, pornind de la lucrarile Ligii Natiunilor din anii 1920. 
• Cel de-al patrulea capitol este dedicat analizei normelor privind limitarea deductibilitatii cheltuielilor cu dobanda, reprezentate de regulile privind capitalizarea redusa si cele privind limitarea costurilor excedentare ale indatorarii. 
• Prin analiza intreprinsa in cel de-al cincilea capitol este identificat sensul notiunii de „beneficiar efectiv”, utilizata in cuprinsul art. 10-12 din Conventia Model O.C.D.E. Procesul de determinare a semnificatiei acestui concept sintetizeaza atat evolutia sa istorica, scopul initial al introducerii in Conventia Model O.C.D.E., dar si modul in care administratiile fiscale si instantele nationale au inteles sa il interpreteze, cantarindu-se apoi daca acesta constituie un concept de drept international sau de drept intern, fiind supus analizei atat din perspectiva prevederilor Conventiei de la Viena privind interpretarea tratatelor, dar si din perspectiva aplicarii prevederilor art. 3 alin. (2) din Conventia Model O.C.D.E.