In noiembrie 1966, cand s-au intalnit in avangardista Indica Gallery din Londra, John Lennon implinise 26 de ani si era deja mai cunoscut decat Iisus, iar Yoko Ono, japoneza in varsta de 33 de ani – apropiata a scenei new-yorkeze Fluxus – facuse furori cu actiunile ei provocatoare. De la bun inceput, vrajitoarea Yoko s-a lovit de o neintelegere agresiva. John comisese un sacrilegiu atunci cand a adus-o in studiou la inregistrarile Albumului Alb. Lui Yoko i s-a atribuit, pe nedrept, si separarea formatiei Beatles din anul 1970. Pentru John, Yoko a reprezentat un suflet inrudit, care-i impartasea experienta de viata suprarealista si care, ca si el, sustinea unitatea dintre arta si erotism. In anii miscarii de protest, ei si-au inscenat iubirea ca happening. Bed-in-urile impotriva razboiului din Vietnam au fost inspirate de Yoko, iar discurile lor comune au reprezentat documente ale cautarii propriei nebunii. Despre toate acestea si multe altele vorbeste in aceasta carte scriitorul englez James Woodall.