Altoirea pomilor se face in principal din doua motive: pastrarea calitatilor unui anumit soi sau obtinerea unor fructe deosebite. Altoirea poate fi considerata si o metoda de a scurta durata ajungerii la maturitate.

Prin altoire uniti un ciot (radacina si o portiune mica de trunchi) si un altoi (partea superioara a trunchiului, inclusiv ramuri). Aceasta metoda de crestestere a copacilor este in mod special folositoare pentru obtinerea unui numar mare de copaci din aceeasi specie, dar si pentru adaugarea de ramuri unui copac.

O metoda de altoire foarte veche si destul de raspandita este altoirea prin oculatie. Desi exista cateva variante de aplicare a acestei metode, principiul este acelasi: sub o deschidere practicata in scoarta portaltoiului se amplaseaza un fragment din scoarta altoiului care contine un mugure al acestuia. Cele mai cunoscute metode de oculatie sunt: oculatia in ochi dormind, oculatia in ochi crescand, oculatia inelara, oculatia cu placa intermediara.

Nu este posibila altoirea a doua specii total diferite de copaci pentru ca plantele trebuie sa faca parte din aceeasi familie botanica. Conditia de baza pentru ca o altoire sa fie reusita este sa recoltam altoiul cat mai proaspat, iar seva sa nu se usuce.

Pentru majoritatea plantelor, se recomanda ca altoirea sa se faca in perioada mai-iulie. Altoirea se practica la pomii fructiferi si la unii arbusti. Putem altoi, de asemenea, diversi pomi fructiferi (meri, gutui, pruni), vita-de-vie sau chiar citrusi (portocali sau lamai).

CUPRINS:

Cap. 1. Altoirea ca posibilitate de obtinere a unui soi noi si de inmultire a acestuia
Cap. 2. Sanatatea materialului de pornire si capacitatea de productie
Cap. 3. Specii si soiuri
Cap. 4. Lastari – altoi
Cap. 5. Metode de altoire
Cap. 6. Realtoirea pomilor fructiferi
Cap. 7. Lucrari ulterioare
Cap. 8. Inventar pentru altoiri


Anul aparitiei: 2007   
Pagini: 191