Omul si cosmosul sunt un tot. Nu exista suflet, caruia sa nu-i fie pereche un astru, asa cum nu exista astru, care sa nu se insoteasca cu un suflet. Iar de pe intinderile tuturor sorilor vegheaza ochiul lui Dumnezeu.

Acceptat la curtea regala a Frantei si bucurandu-se de protectia Caterinei de Medici (fosta sotie a lui Henric al II-lea, regenta in perioada minoratului fiului ei Charles al IX-lea), Nostradamus reuseste sa-si depaseasca conditia modesta de pana atunci, de autor al unor compilatii anuale, asa-numitele almanahuri, publicate si din nevoia de a-si rotunji veniturile, castigandu-si faima de priceput medic si temerar astrolog. Acoperit de onoruri, magul isi traieste, in sfarsit, vremea sa de glorie. Realitatea este ca, la adapostul astrologiei, magia practicata e aceea care-i da aripi, ajutandu-l sa supuna timpul, contemplandu-i scurgerea dupa bunul sau plac.

Dar, intr-o epoca stigmatizata de intoleranta si atatea conflicte, de fanatisme si intrigi, poate dobandi cumva fericirea acela care cunoaste tainele viitorului, care intrevede eclipsa tenebroasa care apasa asupra destinului uman? Pe urmele sale se arunca insa un nou dusman, inversunatul parinte Michaelis, reprezentant al adevaratei armate constituite de ordinul iezuitilor, Societatea lui Iisus. Prin tot ceea ce aveau sa intreprinda, stradanii de a-l demasca pe odiosului vraci si mag, transpare contributia remarcabila a ordinului lui Ignatiu de Loyola: organizarea si supunerea membrilor aproape in spirit cazon, ca si crearea unor asa-numite confrerii, mijloc de intarire si rezistenta impotriva expansiunii protestantismului.

Iar realitatea acelor vremuri vorbeste despre valul frondei religioase care cuprinsese intreg continentul european, ca si despre cazul special al Frantei, un teritoriu in care conflictul catolico-hughenot atingea apogeul luptei armate in cadrul unui adevarat razboi civil. Dar, tot atat de bine, acestea sunt si vremurile lui Nostradamus, cel care, impotriva vrerii sale, participa si interpreteaza evenimentele si care, criticand violenta crescanda, reuseste sa prefaca faptele traite in forta evocatoare si lirica tragica a propriilor scrieri, faimoasele centurii. Sunt si anii maturitatii spirituale atinse de Nostradamus, caci, in sfarsit, se poate socoti un mag, ultim grad de constientizare si de acumulari stiintifice dintre cele trei indicate de medicul, naturalistul si filosoful german Paracelsus. Aceasta este si noua postura in care, sfidand timpul, se va angaja in ultima confruntare, halucinanta batalie impotriva lui Ulrich din Mainz, purtator al unei invataturi care sa supuna omul dictatului violentei oarbe. Ca multe alte batalii, si aceasta e una care continua si in zilele noastre...

Traducere: Gadei Radu
ISBN: 973-8171-72-5
Nr. Pagini: 416