Descriere - Memoriile unui isihast. Filocalie carpatina. Volumul VI

In volumul al saselea din colectia ,,Memoriile unui Isihast. Filocalie carpatina\" sunt cuprinse trei scrieri ale parintelui Ghelasie de la Frasinei: Medicina Isihasta, Hrana Harica si Cerealele, intre Sacru si Medicina.
Plecand de la o viziune mistico-teologica, transpusa iconic intr-o viziune cosmologica si antropologica, demersul parintelui Ghelasie este unic prin acuratetea transpunerii in limbajul modern a unei experiente filocalice. Se remarca de asemenea coerenta si bogatia aplicarilor sale in variate aspecte ale vietii de zi cu zi (ce tin de psihologie, dietoterapie etc.), intrucat ,,se simte nevoia unor precizari si mai ales concretizarea mai pe larg a ziselor Retete practice\".
Autorul prezinta viata ca taina de Dumnezeu daruita, spre a ne face partasi ei. Golita de taina si sacru, ea ,,paleste ca de o boala ascunsa\". In lumina revelatiei crestine, ,,taina vietii este sufletul, dupa cum taina sufletului este Dumnezeu. Doar un corp cu sufletul sau este viu. Si doar un suflet unit cu Dumnezeu este un suflet plin de viata\". Boala este caderea din ordinea fireasca a zidirii, asa cum a creat-o Dumnezeu.
In acelasi timp, ,,viata nu este monolog, ci dialog viu in daruire si raspuns totodata. Viata este taina dialogului si comunicarii reciproce\". Boala este totodata o afectare a ordinii trinitare a creatiei zidite intru comuniune: ingeri-natura-om, reflectand pierderea legaturii noastre cu toata existenta, a constiintei noastre cosmice.
Parintele Ghelasie incearca in fapt ,,o transpunere de limbaj modern in contextul culturii generale de astazi\" a modelului filocalic, ce ,,vorbeste de o stiinta a sufletului, chiar de o arta a stiintei sufletului, ca duhovnicie de suflet in conlucrare cu partea corpului ce are stiinta sa specifica\". In acest context, ,,Religia si stiinta nu sunt in contradictie, ci, din contra, sunt in pace-isihie, in convorbire si relatie reciproca\".
Indemnand la o constiinta reala, fara viclesuguri, precum si la probarea adevarului, autorul ne indeamna la deschiderea fata de primirea tainei, in care existenta noastra ,,se regenereaza, revine la viata\", caci doar prin revenirea in limbajul adevarat al vietii are loc reordonarea chimismului ei energetic.
Subliniind ca ,,in viziunea crestina taina este in descoperirea Sfantului Duh si in Limbajul Hristic\", parintele Ghelasie arata ca ,,in crestinism este o impletire intre religie si stiinta, intre suflet si corp, intre taina si descoperire, intre fiinta si energii-Har\", cu mentiunea ca ,,stiinta crestina nu este amestec-sincretism, ci dialog egal, coexistent si neamestecat\". Fara a face dispute, autorul descifreaza ,,crestinismul din multitudinea de sisteme, tocmai ca sa nu se amestece falsificat cu sincretismul mistico-filosofic occidental\".
In acord cu gandirea patristica, ,,noi, creatia, suntem dubla realitate, ca suflet si corp. Sufletul este dupa Chipul lui Dumnezeu, iar corpul este dupa chipul sufletului nostru\". In consecinta, ,,boala este dubla, sufleteasca si trupeasca\", manifestandu-se prin ,,tulburari de ordine in suflet si tulburari de ordine in corp\". Pe de alta parte, ,,sanatatea corpului este in sanatatea mintii, simtirii si functiunilor corpului\", iar ,,sanatatea sufletului este in ordinea sacra a iubirii, dragostei si daruirii constiintei\". Este o constiinta ce ne descopera totodata menirea de actualizare a conditiei iconice de fii ai lui Dumnezeu.
Doar prin puterea constiintei de suflet reinviate putem interveni real in boli, afland cauzele lor profunde, caci vindecarea ,,depinde de reintoarcerea noastra la viul esential\". De asemeni ,,trebuie o stiinta a corpului ca sa stim cum sa intervenim in corp si asa sa putem face o armonizare intre suflet si corp\". Astfel, medicina isihasta ne spune ca, in cautarea vindecarii bolilor sufletesti si trupesti, ,,trebuie inceput deodata pe doua linii, prin constiinta de suflet si prin stiinta de corp\".
Viul energetic-biologic, prelungind viul de suflet, nu este o simpla copie a acestuia, ci este ca ,,intoarcere spre suflet, un raspuns si o participare de manifestare energetica specifica\". Descriind legatura intre cele doua viuri, in participare de manifestare proprie si reflectare reciproca, fara a se transforma unul in altul, ci traducandu-se unul pe altul in proprie manifestare, parintele Ghelasie observa faptul ca ,,energiile ce ies din viul sufletului se reimprospateaza mereu, se intorc mereu in supramiscarile viului de suflet din care se reinoiesc, se refac, dar nu se pierd\". ,,Aici este taina vesnicei reintoarceri a energiilor in realitatea de suflet cea dincolo de energii\", ni se spune, ca o ,,absorbire in origine din care sa renasca. Acest fapt se traduce zilnic la noi prin somn\".
,,Daca in terapia de suflet se porneste de la trezirea constiintei de suflet, in terapia de corp se incepe cu stiinta ratiunilor de energii\". Intrepatrunzandu-se, potentandu-se si influentandu-se reciproc, realitatile de suflet si de corp-energii ajung, atunci cand nu mai sunt in rezonanta, sa declanseze contrarieri si conflicte generatoare de boli. Astfel, ,,majoritatea bolilor de corp afecteaza tot mai mult si partea sufleteasca pana la drama psihica. La fel si cele sufletesti se rasfrang in corp. Si asa se degradeaza in noi vitalitatea corpului si integralitatea sufleteasca. Nici stiinta nu mai exclude partea sufleteasca\". Bolile si moartea apar, ca urmare a instrainarii omului de Dumnezeu si a iesirii din comuniunea cu intreaga creatie, prin ruperea armoniei si dialogului necontrar intre suflet si corp-energii, sau intre interior si exterior, ce se potenteaza reciproc.
Tinand cont de faptul ca ,,bolile apar ca dereglare de limbaj de constiinta-suflet si ca dezechilibrare de limbaj de informatii-ratiuni energetice, care se concretizeaza in anormalitati reale, atat ca suflet, cat si ca organe-corp\", remediile medicinii isihaste urmaresc reconectarea omului, in integralitatea sa, la taina vietii, odata cu actualizarea potentialului sau iconic, de fiinta creata dupa chipul lui Dumnezeu.
Concepte traditionale din alte culturi, precum yin si yang, sunt corectate si readuse, de pe un fagas al dualismului contrar specific gandirii antice, pe albia unei intelegeri crestine, subintinsa de o logica triadica, orientata spre comuniune: ,,Fiziologia medicinei isihaste este in dialogul totalitatii si unitatii neutrului, nu in monologul singularitatii rupte in dualitatea contrara pozitiv si negativ. Yinul si yangul nu sunt contrarii, cum de obicei se considera, ci sunt deschideri totodata ale neutrului ce se misca si se reintoarce in sine. Caderea din rai cu pacatul sau rupe tocmai acest dialog al triadei energetice, acoperind neutrul cu o lupta continua intre doua contrarii in vesnica dusmanie si distrugere reciproca\". Este un exemplu de abordare patristica apologetica, dupa modelul sfintilor parinti care au intrat in dialog cu gandirea antica, asimiland elemente ale limbajului ei, carora le-au dat un continut crestin.
In fapt, depasind orice antagonism, Invierea lui Hristos si Liturghia Euharistiei lui Hristos unesc creatia cu Dumnezeu, ,,ca mladitele in butucul viei. Via este Imparatia lui Dumnezeu ce este in Unicul Butuc Hristos si toate celelalte sunt in Seva Hristica\". Parintele Ghelasie atentioneaza pe asa-zisii vindecatori care fac o amplificare energetica, considerand ca ,,prin surplus de energii ne hranim energiile si asa ne refacem biologicul\". Este foarte gresit, observa parintele de la Frasinei. ,,Suprahranirea cu energii este o \''intoxicare\'' tot asa de nociva ca si orice intoxicare. Se mai vorbeste de \''alegerea\'' energiilor negative de cele pozitive, dar si aici se amesteca pana la \''ghiveci\''. Noi nu facem dispute, dar atragem atentia zisilor energetisti, radiestezisti, sa nu se joace cu \''magia energiilor\'', ca vor cadea victime ale acestora\". Pe acestia ii atentioneaza sa fie sinceri si ,,sa nu se amageasca de puterile de creatie, care fara Harul de dincolo de ele se fac o autodivinizare demonica\". In plus, ,,daca totusi unele energii create par \''binefacatoare\'', acestea sunt insuficiente si instabile. O adevarata medicina trebuie sa fie suficienta si stabila, nu doar vaga promisiune si sugestie\".
Parintele Ghelasie ne indeamna sa avem ca reper constant in medicina isihasta modelul ,,Scripturii si descoperirilor Sfintilor\", prin care sa incercam ,,o refacere a chipului constiintei noastre, fara de care nu sunt posibile o alinare si o vindecare a bolilor noastre\".



PAGINI:448
FORMAT: 14.5x 21 cm