Descriere - Mormantul lui Iisus si al familiei sale

Autori: Pellgrino, Charles; Jacobovici, Simcha
Cuprins:
O captivanta povestire detectivista ce imbina istoria, arheologia si metodele stiintifice de ultima ora, pentru a dezvalui un adevar ascuns timp de 2000 de ani.
Detalii stiintifice despre osuarele din cripta familiei lui Iisus, detalii in privinta carora nu pot exista dispute academice referitoare la originea inscriptiilor ori asupra interpretarii acestora.
Rezultatele testelor genetice efectuate asupra ramasitelor umane gasite in osuarele lui Iisus si al Mariei Magdalena.
Saisprezece planse cu fotografii color ale criptei si osuarelor.


"Cartea lui Simcha Jacobovici şi Charles Pellegrino este, în cele din urmă, un roman istoric. Mai nuanţăm înscrierea şi adăugăm: un roman hagiografic. Relatarea reportericească a unor cercetări de arheologie biblică dau acestui „roman hagiografic“ şi un caracter de scriere non-fiction, genul cu puternic impact asupra cititorului post-modern.
         Talpiot: locul unde Simcha Jacobovici, supervizat de regizorul James Cameron, susţin că ar fi descoperit cripta familiei lui Iisus, conţinând zece sarcofage, din care şase inscripţionate (două în aramaică, una în greacă, trei în ebraică). Autorii documentarului demonstrează prin expertize că şi sarcofagul inscripţionat „Yacov, fiul lui Josef, fratele lui Jesua“, apărut pe piaţa de antichităţi acum câţiva ani (denunţat de IAA = Autoritatea Israeliană de Antichităţi, ca fals, dând în urmărire penală pe deţinătorul artefactelor biblice) ar fi făcut parte din acelaşi complex.
Aşadar, descoperirea din 1980 a continuat cu o etapă însemnată în 1996, cu concluziile investigaţiei definitivate între 2002 şi 2006, şi este dată la iveală, cu mediatizare devastatoare (carte, film, apariţii TV) înainte de Paştele 2007.
         Osuarele inscripţionate oferă nume precum: Iosif, Maria şi iarăşi Maria, scris în variantă fonică latină (Maria), greacă (Mariamne sau Mariamene = care ar trimite la Maria Magdalena); se mai pretinde a fi descoperit, pe un osuar, inscripţia Yeshua bar Yosef, adică Iisus fiul lui Iosif. Şi că înainte de acest nume se află simbolul crucii – simbol care nu fusese, încă, asociat cu ritualul îngropării, la acea dată paleo-biblică. Se mai prezintă inscripţia, pe un alt osuar, Iehuda bar Yeshua, adică Yehuda, fiul lui Iisus. Alt osuar este inscripţionat Matei, cu numele apostolului.
         Autorii, foarte ingenioşi, prevăd argumentele contra, astfel că le expun ei înşişi, ca nişte oameni care au luat în calcul orice eventualitate, orice variantă, siguri însă pe varianta propusă de ei. Aşadar, ei spun, cu dezinvoltură: ştim că un sfert din femeile Ierusalimului se numeau Maria (Miriam), aşadar inscripţia cu numele Maria nu ar fi, prin ea însăşi, un argument forte că-i vorba de Maica Domnului. Tot ei spun că numele Iosif, Iehuda, Yeshua, Maria erau atât de frecvente în epocă, încât poţi să descoperi sute de inscripţionări cu aceste nume şi asta poate trimite la orice familie ebree, evident, nebiblică.
         Mai ales că unele inscripţii, supuse la testul cheie cu izotopi de oxigen vădeau intervenţia negustorilor (iscusiţi) de artefacte din vremuri biblice.
         Jacobovici şi Cameron au cerut efectuarea de teste ADN. Ce operaţie fascinantă, zguduitoare: să cauţi ADN-ul familiei lui Iisus, în aceste sarcofage!
         Testele ADN nu au fost relevante. S-au obţinut doar câteva mostre de ADN mitocondrial, care poate demonstra numai rudenia pe linie maternă…
         În această carte, autorii Jacobovici şi Pellegrino susţin că aduc o contribuţie în a acredita latura istorică, umană, a lui Iisus. Ei vor să spună că au adus o contribuţie antimitizantă. Că unii considerau că Iisus a fost un personaj mitologic, în genul lui Jupiter, şi iată, doi cercetători pretind că ne fac un mare serviciu, argumentând că Iisus a fost un personaj istoric… Ei îl scot aşadar din mit, dar îl scot şi din planul revelatoriu, planul dumnezeirii. Ei spun: a fost un om extraordinar, cu o harismă formidabilă, dar om!… şi nimic din ce e omenesc nu i-a fost străin, inclusiv păcatul trupesc… (Păcatul fiind asociat obligatoriu cu condiţia umană…)
         Să avansăm ipoteza că inscripţia pe sarcofagul Iisus ar putea indica nu "mormântul concret", ci un cenotaf, mormântul simbolic. Am adus această ipoteză nu din îndoială în adevărul evanghelic, ci pentru cei care, după 99 de ipoteze forţate ar gusta şi o ipoteză logică.
         Latinii ziceau despre iluzia textuală: Mundus vult decipti, ergo decipitur (Lumea vrea să fie păcălită, deci să o păcălim!).
         Partea pozitivă a acestei cercetări este că ei, autorii, îl caută pe Iisus Hristos, cu asiduitate, chiar în spaţiul evreu, din care Logosul s-a întrupat din seminţia lui David. Îl caută arheologic, îl caută detectivistic, îl caută până la genim. Îl caută în piatră dar şi-n aspiraţiile mesianice ale iudeilor. Îl caută insistent, îi exhibă prezenţa, chiar dacă preţul pare a fi… o a doua crucificare.
         Ecoul acestei cărţi senzaţionale se va stinge; sau cartea va rămâne la dosarul acelor rudimentare catafaze, cum au mai existat în posteritatea hristică.
         Căci după ce închid cartea despre Mormântul israelitean al lui Iisus, o pun alături de cărţile despre Mormântul tibetan al lui Issa (Iisus) sau Mormântul din Kaşmir, cărţi scrise de Notovici (sec. XIX) sau de Roerich (sec. XX). Şi mai este o cercetare despre Mormântul lui Iisus din Japonia, despre care s-a scris în 1991.
         Inspirate, traducătoarele prezentei cărţi, ajustează un pic titlul şi scriu Iisus cu doi de I, grafia care mărturiseşte implicit nedezlipirea noastră de filonul creştinismului bizantin."
Recenzie: Vasile Andru

Traducerea:  Otilia Tudor; Alexandra Cristache
Prefata:  James Cameron
Formatul:  13x20,5   
ISBN:  978-973-47-0078-3   
Nr. volume:  1
Nr. pagini:   304   
Anul aparitiei:  2007