Dovezile practicii apiterapiei se pierd in negura timpurilor. S-au gasit imagini pictate in pesteri (Bicorp, Spania), din perioada epocii de piatra, care infatiseaza extragerea de catre om a mierii din scorburi.

Papirusuri egiptene contin indicatii terapeutice ale mierii, indeosebi asupra pielii ranite sau arse, dar si cu privire la tratamentul bolilor de stomac si releva faptul ca ceara de albine se folosea curent in practica tamaduirii. In vechea Indie, Vedele mentioneaza efectele spirituale si tamaduitoare ale produselor apicole. Grecii antici descriu mierea ca un produs care prelungeste viata. Tablele de argila mesopotanice, datate din anii 2700 iHr., mentioneaza, de asemenea, mierea ca medicament. La celti, greci si iudei, mierea era asociata cu beatitudinea spirituala, fiind un element de legatura cu mierea cereasca, care curge in rauri, alaturi de lapte, pe toate Pamanturile Fagaduintei

Tratamentul unor afectiuni cu ajutorul produselor apicole - apiterapia, se inscrie azi, in lumea civilizata, pe coordonatele activitatilor medicale fundamentate stiintific, avand o eficienta recunoscuta clinic.