Descriere - Cuvintele mele

Succesul de care s a bucurat cartea de fata in Elvetia este neobisnuit in zilele noastre pentru o opera literara. Din 2001, anul aparitiei, pana in prezent s au succedat mai multe tiraje, iar in aprilie 2010 a fost lansata o noua editie, de popularizare, pentru colectia "livre de poche”, mai precis pentru Aire albastru, deoarece cartile din colectie au coperta albastra. Cartea a fost bine primita nu numai de cititori, dar si de critica literara. Prefata semnata de Maurice Born si recenzia jurnalistului Jean Bernard Vuilleme sunt remarcabile si caracterizatoare. Toate acestea ne au incurajat sa prezentam aceasta carte si cititorilor romani de literatura.
Cuvintele mele se prezinta ca un joc original, grav cu vorbele bine alese, in imbinari deseori neasteptate, care da viata, intr o maniera diferita, unor evocari cunoscute adesea din alte scrieri ale autoarei. Apelul obsedant la o memorie afectiva bogata, impletita cu elemente de vis si de inconstient dau scrierii un caracter de fuga, de incercare de a opri un prezent din trecut, de a suspenda timpul, intr o muzicalitate lingvistica diferita de cea a altor opere. Evocarile se succed intr o ordine cronologica intamplatoare avand ca punct de plecare un eveniment real din copilarie (Casa Doamnei Babey, Cheia), de la maturitate (Cuvintele mele), si din nou din obsedanta copilarie (Am un salon de vanzare) etc. Faptul real declanseaza o dantelarie de imagini din alte sfere si uneori din alte fragmente temporale. Impulsul evocarilor poate fi pur si simplu un obiect, aparent fara mare importanta, cum ar fi un sertar multa vreme inchis, o veche masina de gatit, niste fructe, niste mansete albe etc. Aceste legaturi directe cu realitatea se transforma in probleme existentiale grave. Dar temele preferate raman aceleasi ca in romane: copilaria fara mama, prieteniile si dragostea imposibila la plural, problemele varstei a treia, vacantele din locuri indepartate etc.
Conform dorintei si talentului scriitoricesc al autoarei, nuvelele din Cuvintele mele pot fi clasificate in evocari, in scrieri de cautare a identitatii si in texte nostalgice.
Autoarea ne atrage treptat si delicat in lumea ei, din dorinta i nelimitata de a impartasi cuiva problemele ei proprii sau ale lumii care o inconjoara. Ideea "partajului” strabate ca un fir rosu intreaga i opera, iar amintirea timpului cand avea cu cine sa si imparta viata spirituala, umbreste perioada absentei acestei posibilitati, careia autoarea ii confera o constanta tragica. Framantarile tipice acestei perioade cer sa fie scoase la lumina, sa fie declarate deschis, sa se concretizeze in cuvinte ca sa existe certitudinea existentei lor. Iar partea pozitiva a relatarilor scriitoarei consta tocmai in forta de a privi cu alti ochi, in mod detasat uneori, amanuntele din trecut pentru a l readuce la viata.
Francoise Choquard este permanent preocupata in "cuvintele sale” de ideea prezentei prin absenta, prin pastrarea cvasiintegrala a ceea ce se crede disparut. Autoarea da o sansa neasteptata absentei, pe care o socoteste plina de fagaduieli, caci inchide in ea prezenta virtuala.
Varsta si experienta o fac maestra descrierilor unui prag care duce spre un anumit fel de moarte, in care mintea isi altereaza proprietatile, iar amnezia iremediabila nu mai ofera sansa revenirii. Numai scrisul confera lucrurilor certitudinea ca au fost traite. Nuvelele din volum pot fi socotite in acelasi timp fragmente de cronica personala care aduna fapte si intamplari, privite dintr o alta perspectiva, nu lipsita de umorul existential al trecerii prin lume, si relatate altcumva in romanele sale.
Scriindu si cronica la persoana I, autoarea isi asuma intru totul veridicitatea celor relatate si se plaseaza intr un prezent numai al ei, cu toata autoritatea masculina exercitata asupra i de a lungul timpului.
Personajele sale literare privilegiate sunt femeile a caror existenta se afla la o raspantie. Multe dintre ele manifesta o ciudata tulburare mentala care le determina sa traiasca si sa actioneze inafara normei.
Nu si creeaza structuri preconcepute, desi criticii sunt de acord ca romanele sale sunt bine structurate, arta imprumutata din lungile sale perioade de studiu al pianului.
Modul de exprimare este iesit din tiparele comune, spargand fraza acolo unde nu te astepti, cu explicatii adesea pline de umor sau chiar confuze, pentru ca autoarea stie bine sa mimeze confuzia si chiar delirul: "La drept vorbind, si pentru ca mi place confuzia, sunt intr al noualea cer cu aceasta pacla care persista in capul meu, acest du te vino care ma face sa mi schimb parerile”.
Stilul scriitoarei in aceasta culegere de nuvele nu este lipsit de lirism, dar nici de umor, el oscileaza adesea intre sobrietate (academism, pretiozitate) si joaca, ultima fiind redata prin formule rimate, adesea golite de sens: "Iute ochelari, pe retete mari, pe bicicleta apari, pui fara vorba mai multa ciorba, in mirosuri si gusturi, prieteni poftiti sa vina la cina – fara cristal sau servici de bal, asta stie bine oricine!”

Traducere din franceza, note si prefata de Magdalena Popescu-Marin

Anul publicarii: 2010
Nr.pagini: 103
Format: A5