Era 11 septembrie 1996. Fusesem insarcinat de Tages-Anzeiger sa scriu, pentru ziua urmatoare, un text despre World Youth Cup, un fel de Cupa Davis pentru juniori, care tocmai avusese loc la Zürich, unde isi avea redactia noastra sediul central. Eram sceptic. Sa scriu o istorie despre un turneu in care jucau echipe de tineri de 15-16 ani pe care nu ii cunostea nimeni?

In acea dupa-amiaza insorita de sfarsit de vara l-am intalnit pentru intaia oara, la baza sportiva si de agrement Guggach, pe Roger Federer. Tocmai implinise 15 ani, fiind de fapt prea tanar pentru acest turneu. Referintele sale erau insa impresionante: castigase deja cinci titluri nationale de master, era cel mai bun elvetian pe grupa de varsta de pana in 16 ani si deja numarul 88 din tara.

Roger Federer era, fara indoiala, un giuvaer neslefuit. Eram uimit ca nimeni nu mai spusese sau scrisese nimic despre el. Rene Stauffer

Sa joace perfect: asta era forta care il mana in viata. Nu dorea neaparat sa isi invinga adversarii si sa castige trofee – chiar daca, dupa cum a si recunoscut, de altfel, ii placea ideea ca ar putea deveni bogat si celebru. Instinctiv, pentru el calea era scopul, iar calea era reprezentata de incercarea de a lovi si trimite mingile perfect cu racheta sa. Parea ca este posedat de ideea aceasta, ceea ce explica de ce se enerva atat de tare chiar si dupa schimburile de mingi castigate. Obsesia lui nu era dominarea adversarului, ci a mingii, pe care o iubea si o ura totodata.
Aspiratiile lui Federer erau inalte – prea inalte insa pentru a si le putea atinge in acel moment. In aceasta relatie tensionata dintre asteptari si realitate, sentimentele ii insoteau fiecare miscare. Parea sa simta ce posibilitati stateau ascunse in el si ca putea face mult mai mult decat facea deja, dar nu reusea inca sa isi transpuna visurile in realitate. René Stauffer

Numar pagini:496
Format: 13/20
Anul aparitiei:2014