Sir Ken Robinson a schimbat vietile a milioane de oameni.

In ultimii ani de viata a lucrat la o carte menita sa serveasca drept manifest personal. Aceasta a fost scrisa pentru cititorii sai fideli, dar si pentru altii noi, ca o expunere a argumentelor carora si-a dedicat intreaga viata si ca o lucrare literara fundamentala pentru revolutia in educatie pe care a inceput-o. Cand a primit diagnosticul de cancer in august 2020, Sir Ken Robinson a rugat-o pe fiica si colaboratoarea sa, Kate Robinson, sa duca la bun sfarsit scrierea manifestului si sa-i continue munca.

In esenta, opera lui Sir Ken Robinson este o scrisoare de dragoste adresata potentialului uman – o celebrare a ceea ce noi, ca specie, suntem capabili sa facem si sa fim daca ne cream conditii prielnice. Este o chemare la revolutionarea sistemelor noastre educationale, a modurilor in care ne desfasuram activitatile si a sistemelor noastre sociale, pentru ca ele sa scoata din fiecare individ tot ceea ce este mai bun.

Sir Ken Robinson a observat adeseori ca lucrul care ne separa de restul formelor de viata de pe pamant este puterea de imaginatie: abilitatea de a aduce in mintea noastra lucruri care nu sunt prezente simturilor noastre. Imaginatia este cea care ne permite sa cream lumea in care mai degraba traim, decat existam. ?i, de asemenea, ne ofera puterea de a o recrea.

„Aceasta carte a inceput ca o prescurtare a operei mai vaste a tatalui meu, iar acum este cu mult mai mult de atat: este incredintarea unei misiuni de o viata. Este o chemare adresata milioanelor de oameni pe care i-a inspirat si a altor milioane pe care ii va inspira de acum incolo, pentru a continua sa lupte pentru schimbarile de care avem nevoie urgent. Revolutia este pe cale sa inceapa. Nu este nevoie decat sa vedem potentialul care exista in fiecare dintre noi la nivel individual, dar si in toti la nivel colectiv, asa cum l-a vazut tatal meu.

Imagineaza-ti cum ar fi daca ne-am folosi de capacitatile incredibile pentru a crea o lume in care fiecare persoana ar avea o intelegere profunda a propriilor talente unice. Imagineaza-ti cum ar fi daca ne-am construi sisteme care ne-ar ridica in loc sa ne tina jos. Imagineaza-ti cum ar fi daca ne-am accepta diversitatea, in loc sa fugim de ea. Am ajuns intr-un punct in care a continua sa facem ceea ce am facut intotdeauna nu mai este o optiune. Trebuie sa facem ceva mai bun, iar pentru asta trebuie sa incepem, asa cum se intampla mereu, prin a lua atitudine fiecare dintre noi.

Imagineaza-ti cum ar fi daca...”