Descriere - Acatistul icoanei Maicii Domnului Pantanassa

Acatistul icoanei Maicii Domnului Pantanassa, adica „Imparateasa tuturor”, este, in general, un imn de lauda inchinat Maicii Domnului, asemenea Acatistului Buneivestiri si altor texte imnografice. Iar in mod special, el este inchinat icoanei Nascatoarei de Dumnezeu, pictata in Muntele Athos in secolul al XVII-lea. Aceasta icoana a fost adusa la Manastirea Vatoped in 1990 de catre obstea lui gheron Iosif Vatopedinul (1921-2009) de la Nea Skiti, fiind asezata spre inchinare in biserica mare a manastirii.

In evlavia credinciosilor, icoana Pantanassa este cunoscuta pentru numeroasele minuni de vindecare a cancerului si a altor boli grave, dar si pentru ajutorul in lupta duhovniceasca – motiv pentru care, este cinstita de doua ori pe an: la 15 octombrie si 18 august. Initial nu exista un imn-acatist dedicat acestei icoane, pentru ca traditia greaca nu cunoaste atat de multe acatiste precum traditiile rusa sau romana. Totusi, vazand evlavia monahilor si a mirenilor fata de acest chip al Maicii Domnului, gheron Iosif Vatopedinul i-a compus un imn-acatist (doar ca grecii prefera denumirea de „heretisme”, de la repetatele salutari „Bucura-te!”, gr. Hairete!).

Din pacate, asa cum se intampla foarte des si aproape inevitabil, din dorinta sincera de a fi cat mai fideli originalului, traducatorii sacrifica uneori stilul si profunzimea poetica, mai ales atunci cand, din evlavie si respect fata de autor, evita orice forma de adaptare sau parafrazare a textului. Bineinteles, cei care pretuiesc aceasta abordare pot continua sa citeasca traducerile facute pana acum. In cazul de fata insa, fara a stirbi in vreun fel memoria lui gheron Iosif – ba chiar continuand evlavia pe care marele staret a avut-o pentru Maica Domnului si pentru aceasta minunata icoana a ei – am considerat oportuna o noua traducere a textului, punand un accent mai mare pe forma poetica a acatistului si aprofundand sensul teologic al unor expresii care riscau sa devina redundante.

Acatistul ocupa un loc aparte in viata Bisericii, situandu-se intre cultul public si rugaciunea personala. Nu este o slujba liturgica propriu-zisa, dar nici o simpla rugaciune particulara. Este o forma de rugaciune imnografica structurata, care apartine Traditiei Bisericii chiar si atunci cand este citita in particular. Modelul tuturor acatistelor ramane Acatistul Buneivestiri, alcatuit in secolul al VI-lea, o sinteza teologica a tainei Intruparii, nu o exprimare sentimentala a evlaviei. Termenul akáthistos („stand in picioare”) indica o stare de atentie si respect inaintea lui Dumnezeu. Structura acatistului, desi consta din multiple alternante si repetari, nu urmareste emotia, ci fixarea adevarurilor de credinta in constiinta celui care se roaga.

In concluzie, folosul citirii acatistelor nu consta in trairi spectaculoase, ci in formarea treptata si statornica a omului launtric. Ele educa mintea, curata limbajul rugaciunii si mentin legatura vie cu Traditia Bisericii. Citite cu discernamant si fara absolutizare, acatistele raman un sprijin real si echilibrat al vietii duhovnicesti ortodoxe.

Episcop Petru Pruteanu