Editie ingrijita de monahul Coprie

Ma tot intrebi despre vremurile de la sfarsitul lumii. Oare tu chiar nu stii ca, pentru un om muritor, orice timp este al sfarsitului? Cine cunoaste sau poate sa prezica propriul sau sfarsit? Nimeni si niciodata. Anume acesta este adevarul. Trebuie sa traim asa ca si cum ne-am afla deja in pragul mortii si in fiecare ceas sa ne amintim de moarte. Multi dintre sfinti si-au pus in chiliile lor sicriul pregatit din timp pentru propria inmormantare, insa nu pentru a starni tulburare celor care-i vizitau. Nicidecum. Ei, mai intai de toate, pe sine insisi se smereau cu gandul la faptul de neocolit al trecerii in cealalta lume. Omul se imbata cu insetarea dupa viata pamanteasca doar din pricina ca vrajmasul ii insufla gandul la nestramutarea existentei sale de acum, la posibilitatea prelungirii acesteia.

Vremea domniei lui antihrist va fi foarte infricosatoare. Dar recunoaste, nu este oare mai infiorator faptul ca, in vremurile acestea mai linistite, care ne lasa inca timp pentru pocainta, sa-l preferam lui Hristos pe vrajmasul Sau?! Si totusi, noi tocmai asta facem. Avand vointa libera si libertatea de a-si exprima voirea, omul alege tot pacatuirea. Mai mult decat atat – el se complace in pacat si nici nu vrea sa mai auda despre pocainta. Cred ca acest lucru este mai infricosator.

Cine se mai roaga acum? Nu, nu zic despre citirea rugaciunilor, ci despre rugaciunea in sine. Daca ar mai fi doar cativa rugatori de acest fel, nici nu ar mai veni acele vremuri de sfarsit al lumii. Dar, din pacate, noi doar ne citim pravila de rugaciune, ne citim rugaciunile de dimineata si de seara, insa nu ne rugam. Pe cand Domnul nostru Iisus Hristos ne-a aratat El Insusi o pilda de rugaciune – pana la sudori cu sange. Cine isi aminteste acest lucru? De Golgota nu ai cum sa fugi, doar ca trebuie sa ne rugam ca si Hristos in Gradina Ghetsimani. Apostolii dormeau, iar El Se ruga. De aceea a si trecut El prin Golgota, deschizandu-ne noua, muritorilor, calea spre mantuire. Si pentru noi, o singura cale este cu putinta – prin Golgota! O alta nu exista si nici nu poate fi, decat numai Golgota. Fiecare o are pe a lui, proprie.

Staretul Antonie