Biblia si Parintii Bisericii

Parcurs istoric al utilizarii Sfintei Scripturi in primele secole ale Bisericii

Este, oare, Biblia o carte de istorie sau un text de convingeri? Primii crestini, atunci cand au avut-o in maini, in timp ce soldatii romani le dadeau tarcoale, gata sa ii aresteze si sa ii tortureze, cautau ei oare in mod disperat in ea o modalitate de a-si inflori vietile lor amenintate neincetat? Pentru fiecare dintre ei, Biblia era o carte care tinea de credinta si de intimitatea lor. In diferite epoci, in functie de perioadele tragice prin care au trecut, ei au incercat sa il descopere pe cel care le vorbea prin intermediul acestor pagini, pe cat de frumoase pe atat de neintelese uneori. Revelatia divina ii depasea. Nu era vorba despre povestiri cu eroi, ca in mitologia greaca sau romana, ci de un Dumnezeu care s-a facut om pentru a aduce o aventura de iubire infinita. Biblia nu apartine nimanui, ea este o carte menita a fi redescoperita fara incetare.

De la Ierusalim la Roma, de la Alexandria la Antiohia, credinciosii crestini au scrutat adevarul revelat. Irineu din Lyon s-a revoltat impotriva interpretarilor fanteziste ale gnosticilor. Origene a sondat cu disperare taina nesfarsita a unui Dumnezeu care ni se adreseaza prin istoria mantuirii. Augustin a redactat cu multa genialitate cele mai frumoase pasaje din literatura universala. Bernard a ridicat in slavi cea mai frumoasa iubire dintre toate iubirile lumii, intr-o tonalitate imposibil de uitat. Pentru fiecare dintre ei, Biblia a reprezentat o lucrare pasionanta, dar greu de deslusit.

Explicatiile au devenit cu atat mai necesare cu cat Scriptura insasi necesita o traducere. La intoarcerea din robia Babilonului, incepand cu anul 538 i.Cr., poporul iudeu vorbea aramaica, dar textul sacru era in ebraica. S-a simtit asadar nevoia traducerii lui. Aceasta traducere putea sa fie insotita de clarificari ale sensului Sfintei Scripturi. Practica s-a generalizat in diaspora. In sinagogi, Cuvantul era proclamat si explicat.