Sfantul Ioan Gura de Aur este unul dintre marii Parinti ai Bisericii care ne-a aratat „inaltimea smereniei”. El insusi fiind smerit, in adevaratul sens al cuvantului, a practicat virtutea aceasta chiar si in exil. Prin urmare, ne poate indruma si pe noi, in chip minunat, prin textele lui despre smerenie, deoarece „Stapanului Ii plac astfel de suflete smerite”.

De cealalta parte este mandria care „pe toate le pierde”. Puterea ei este atat de pierzatoare, incat si pe puterile netrupesti „le-a aruncat din ceruri”.

Slava desarta, ca si mandria, schimba ordinea lucrurilor. Astfel, din pricina ei, desi avem Judecator, punem parerile omenesti deasupra parerii Judecatorului. Slava omeneasca este goala, desarta, asa cum marturiseau si vechii filozofi.

Ingamfarea este o alta patima sufleteasca, asemanatoare celor de dinainte, si de aceea este nevoie de atentie sporita, ca cineva s-o poata evita.

Este oare ingaduita lauda? In ce situatii si de ce? Exista situatii in care lauda se impune, dar iarasi este foarte primejdioasa. Se impune cand omul este imbunatatit duhovniceste, si trebuie ca celalalt sa se foloseasca. Insa mai bine sa le cercetam pe toate acestea in continuare.