Aceasta carte contine convorbirile duhovnicesti ale Vladicai Antonie de Suroj, nepublicate inca. Discursurile se adreseaza unui public laic si se referain principal la anii 1970 si 1980, perioadain care darul de predicator al acestei personalitati si-a atins apogeul. Ceea ce se abordeaza nu se refera la o simpla experienta bogata in transmiterea de texte scurte, in stapanirea vocii, a expresiilor faciale, a gesturilor (desi, de ce nu si aceasta?). Este vorba despre arderea interioara a pastorului, fara de care propovaduirea insasi ramane imposibila.

Vladica Antonie face parte dintre cei care nu au nevoie de prezentare; este cunoscut daca nu de toata lumea, atunci de multi. Discursurile si articolele sale nu au nevoie de nicio explicatie sau de vreun comentariu: ele sunt foarte simple, ajungand pana in profunzime. La drept vorbind, trebuie sa dobandesti dreptul de a comenta, caci este putin probabil ca multi dintre contemporanii Vladicai sa se recunoasca a fi pe aceeasi lungime de unda. „Calibrele” sunt prea diferite. Probabil ca cel mai bun lucru care poate fi facut este sa ne amintim de personalitatea sa. Sa dam marturie prin iubire si recunostinta.

Cuprins

Prefata: Darul uimirii

Partea I. De la haos la frumusete. 

Haos, armonie si lumea ordinii

Legea vremelnica si vesnica. 

Exista vreo libertate in alegere?. 

Teologia frumusetii

De ce Dumnezeu a creat lumea. 

Partea a II-a. Omul si experienta sa. 

Spirit si psihic, sau paradoxul stabilitatii sufletesti

Despre misticism si experienta mistica. 

Pelerini si turisti sau cum sa ajungi in avangarda Imparatiei Cerurilor. 

Deci, cine sunt eu?. 

Partea a III-a: Dumnezeu si umanitatea. 

Intruparea: De ce a devenit Dumnezeu Om?. 

„Imi pare rau, am venit ca un cersetor”: ce se ascunde in spatele rugaciunii noastre?. 

Despre inchinare: cui si de ce?. 

Raspunsuri la intrebari

Partea a IV-a: Vremea vietii

„Intotdeauna am simtit ca exista biruinta”. 

Nu va ramane decat adevarul

Despre autor.