Chipul si formele acestei lumi sunt schimbatoare, dar Biserica, taina ei, le depaseste, le innoieste, le face hristice, dupa chipul lui Hristos si le da viata vesnica. 

Din nefericire, noi oamenii cautam sa fim legati de cele pamantesti, dar Biserica, aflata in dialog cu veacurile, prin Pronia lui Dumnezeu si harul preotiei, isi urmeaza calea in vecii vecilor. Prin Taina Hirotoniei aratam cu totii ca ne urmam chemarea in aceasta lume, revendicand nu numai cele de aici, ci si vesnicia. Astfel, Biserica ne uneste cu cerurile, ne ajuta sa nu zabovim doar pe acest taram, ci sa dam nastere si celeilalte relatii – cu Cerul, cu Hristos si cu sfintii, dospindu‑ne fiinta in lumina, harul si mila lui Dumnezeu.

Hirotonii s‑au savarsit si in urma cu doua mii de ani, si acum o mie de ani in Imperiul Bizantin, si acum cinci sute de ani in Imperiul Otoman, dar si astazi, in noua realitate a Uniunii Europene. Sfidand razboaiele, ocupatiile si regimurile atee, Biserica invinge istoria, fara a inceta nici o clipa sa se pregateasca din aceasta lume pentru vesnicie, chivernisind, prin Taina Preotiei, nevoile duhovnicesti ale credinciosilor si descoperind lumii, intru chemarea sfinteniei, taina harului Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Mitropolitul Andrei Nanakis