Acest volum este, in esenta sa, o poezie a inimii, pe masura rugaciunii inimii, pe care Florin Caragiu o intipareste in tot ceea ce scrie. Anumite versuri trimit, fara a cantona prea mult in zona (auto)biografica, la contextul care a generat cartea: o internare la spitalul de urgenta, urmata de intrarea in programul de dializa si un sir de ,,scrisori" adresate femeii iubite sau poate lui Dumnezeu.
Dar dezastrul personal conduce nu spre o viziune neagra si contorsionata asupra lumii (,,atinge-ma, dragostea mea/ sa simt ca durerea mea are un rost/ opreste sageata aceasta in zbor/ ierusalimul se lumineaza" sau si mai cuprinzator ,,imi este sufletul atins de dragoste/ si pentru bolnavii acestui spital ma rog/ s-o cunoasca si sa fie liberi/ de tristete, de durere si de frica/ pentru ca Hristos este in mijlocul nostru/ si tot raul e neputincios/ cata vreme iubirea domneste"), ci spre ideea ca, prin probe precum aceasta, bolnavul se inalta, iar suferinta i se sublimeaza, transformandu-se in iluminare: ,,in aceste convulsii am regasit frumusetea/ orfana, nevruta/ ea ne apropie-ncet si ne ridica la cer/ lasandu-ne-apoi intr-un loc nestiut al uimirii."
In poezia de acum a lui Florin Caragiu, vidul nu exista, pentru ca preaplinul il face de neconceput. Si poate ca aceasta e definitia potrivita pentru toata opera lui.

ISBN: 9789731873831
Nr pagini: 168
Format: 13x20 cm
Anul aparitiei: 2018