A fost hirotesit citet de Vasile cel Mare in Capadocia si apoi hirotonit diacon de Grigorie din Nazianz, al carui secretar a fost, in Constantinopol. A fost gazduit cu prietenie in Ierusalim de Melania si Rufin, si in 392 s-a stabilit in Egiptul monahilor. Evagrie din Pont (346–399) a trait aici ultimii saptesprezece ani ai vietii ca ucenic al lui Macarie Alexandrinul, devenind el insusi avva iscusit si parinte duhovnicesc cautat.

 Doua vechi manuscrise siriace (din secolele VII si IX) ne-au transmis doar in traducere o colectie de 62 mici scrisori cu caracter personal, precum si alte doua scrisori mai ample, veritabile tratate teologice in forma epistolara. Ele au fost traduse si studiate pentru prima data de parintele Gabriel Bunge, care a inteles ca ne ofera un acces unic atat in intimitatea faimosului monah al pustiei Egiptului, cat si in gandirea sa teologica cu valoarea unui adevarat testament.

 Descifrate de exegeza inegalabila a schimarhimandritului Gabriel, el insusi eremit, comoara unica a acestor „scrisori din pustie” ofera cititorului acestui volum totodata cea mai vie si adevarata introducere in viata si gandirea omului si monahului exemplar care a fost avva Evagrie Ponticul.